AVENTURILE LUI HABARNAM ȘI ALE PRIETENILOR SĂI (25)

roman de NIKOLAI NOSOV

Capitolul XXV Cum era doftoricit vânătorul Glonț

Urmare la Aventurile lui Habarnam (24)

După ce rămase singur în spital, vânătorul Glonț deveni răsfățatul întregului personal. Ca urmare, deveni foarte năzuros. Ba cerea supă de bomboane, ba chiftele de căpșune, ba cvas de pere. Când i se aducea cvas, zicea că miroase a ceapă și strâmba din nas. Personalul ajunse să se sature de el și de mofturile lui.

AVENTURILE LUI HABARNAM ȘI ALE PRIETENILOR SĂI (15)

roman de NIKOLAI NOSOV

Capitolul XV La spital

Urmare la Aventurile lui Habarnam (14)

Asistenta care îi întâmpină la spital pe Albăstrica, Fulgdenea și Habarnam se îngrozi, crezând că fetițele mai aduseseră un bolnav. Spitalul era plin și nu mai aveau niciun un pat liber. Aflând că sunt doar vizitatori, se liniști și îi pofti în cabinetul doctoriței.

AVENTURILE LUI HABARNAM ȘI ALE PRIETENILOR SĂI (13)

roman de NIKOLAI NOSOV

Capitolul XIII Discuția de la masă

Urmare la Aventurile lui Habarnam (12)

Habarnam se îmbrăcă și urcă pe scara din dreapta ușii. Ajunse într-o cameră frumoasă ca și cea de jos. În mijlocul camerei era o masă plină cu bunătăți. Se aflau în jurul mesei Albăstrica, cele două fetițe pe care băiețașul le izbise cu ușa, Veverița și Iepuraș, și fetița cu părul cârlionțat, Libelula. În urma lui Habarnam mai intrară încă patru fetițe, din vecini. Albăstrica i le prezentă băiețașului pe toate.

MIZERABILII. Povestire pe scurt (10)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA I FANTINE.

Cartea a cincea DECLINUL

I Povestea unui progres realizat în industria mărgelelor

În orășelul Montreuil-sur-mer, industria care asigura pâinea locuitorilor era industria mărgelelor. Spre sfârșitul anului 1815, se stabilise în orășel un necunoscut care adusese niște îmbunătățiri procesului de fabricație. Realizase astfel trei lucruri: se îmbogățise, crescuse câștigurile muncitorilor și scăzuse prețurile, astfel că și consumatorii erau în avantaj.

MIZERABILII. Povestire pe scurt (1)

roman de VICTOR HUGO

Este necesară o lămurire a titlului. În zilele noastre, ”mizerabil” numim un om nemernic, ticălos. Până la vremea la care Victor Hugo scria romanul ”Mizerabilii” (1845), termenul desemna oamenii aflați în abisurile sărăciei și suferinței, care nu aveau nimic, nici măcar o speranță. (Tocmai de aceea ei și-au căutat dreptatea și a izbucnit Revoluția Franceză, în anul 1789.)

Au existat și există în lume mizerabili în ambele sensuri...

PĂDUREA SPÂNZURAȚILOR. Povestire pe scurt (6)

roman de LIVIU REBREANU

Cartea a II-a

II.1

Locotenentul Apostol Bologa, rănit grav la plămânul drept, dar și la coapsa stângă și la piciorul stâng, zace pe paturile spitalelor de patru luni. E trimis din ce în ce mai aproape de frontul românesc, spre zona în care se afla unitatea lui. În timpul acesta, vegheat în tăcere de Petre, și-a limpezit gândurile și a ajuns la concluzia că soarta a acționat bine pentru el.

CUORE. INFIRMIERUL TATII

povestire de EDMONDO DE AMICIS

Cândva, într-o dimineaţă ploioasă de martie, un băiat ud şi murdar de noroi ajunse la Spitalul Pelerinilor din Napoli şi, arătându-i portarului o scrisoare, întrebă de tatăl său. Acesta, după un an de muncă în Franţa, se întorsese bolnav în Italia şi se internase aici, abia apucând să-i trimită o scrisoare nevestei. Femeia nu putuse veni, căci mai avea doi copii, mai mici decât băiatul trimis, Ciccillo.

ÎN RĂZBOI. Povestire pe scurt (6)

roman de DUILIU ZAMFIRESCU

XVI

În noaptea dinaintea atacului începu să plouă. A doua zi, însă, oștile române și ruse aveau să pornească asaltul, că așa e în război, nu se ține seama de vitregiile vremii. Ba chiar unii soldații români vorbeau că domnitorului nostru pe o astfel de vreme îi plăcea să se bată. Alții vorbeau de ale lor, de datorii, de boii neplătiți. Cei mai mulți stăteau tăcuți, gândindu-se la rosturile gospodăriei lor sau închipuindu-se în luptă.