PĂCALĂ ȘI FRAȚII SĂI. Povestire pe scurt (1)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU

Moștenirea

Odată, demult, trăia într-un sat de pe la noi un moşneag care avea trei fii. Cei doi mai mari nu erau prea deștepți, dar fratele cel mic, Păcală, era altfel. Părea că face toate lucrurile pe dos, dar până la sfârşit îi ieşeau nespus de bine. Şi încă ceva, avea mare plăcere să râdă de proşti şi de lacomi. Din această cauză îl şi numiseră oamenii: Păcală.

Într-o zi, bătrânul lor tată simţi că i se apropie sfârşitul. Îi chemă pe fiii săi să îşi ia rămas bun şi le lăsă moştenire o vacă. Atât putuse el să agonisească într-o viaţă întreagă.

După ce muri bătrânul şi îl îngropară, fraţii cei mari începură să se certe pentru vacă. Cel mic stătea deoparte şi asculta. Până la urmă cei doi hotărâră să facă fiecare în curte câte un mic ocol, un ţarc. În al cui ocol va intra prima oară când vine seara de la păşune, a aceluia să fie vaca. Pacala zise ca ei şi se apucară de treabă.

Fraţii cei mari făcură câte un ocol zdravăn de o parte şi de alta a porţii şi puseră acolo fân de cel mai bun. Cel mic înjghebă un frunzar din ramuri tinere abia înfrunzite. Seara, când veni vaca de la păscut, sătulă de iarbă, nici nu se uită la ocoalele cu fân. Intră veselă în frunzarul lui Pacala şi începu să mănânce frunzele tinere. Fraţii au murit de ciudă, dar nu au avut ce spune, căci fusese ideea lor.

Vânzarea

Păcală se îngrijea acum singur de vacă. O ducea la păscut, o ducea la adăpat, alerga să scoată vaca dacă intra în grâu. Noaptea dormea iepureşte să nu i-o fure cineva. Sătul de griji, el hotărî să vândă vaca şi plecă la târg cu ea.

Târgul era cam departe, iar drumul trecea printr-o pădure. Chiar când se aflau în pădure, pe la amiază, a început o furtună. Se opri sub un stejar scorburos, legă vaca de el şi se culcă la poalele copacului. In timp ce dormea, vântul bătea cu putere, iar stejarul scârţâia tare. Lui Păcală i se păru că îi vorbeşte şi îi cere să-i vândă vaca. Se tocmai la preţ, căzu la învoială şi ceru banii. Stejarul scârţâi şi lui i se păru în vis că zice marţi. Omul se învoi să aştepte banii până marţi şi plecă acasă. Ce mulţumiţi fură fraţii lui când aflară ce mai târg făcuse mezinul, nici nu se poate povesti.

Marţi, Păcală plecă în pădure, ajunse la stejar şi îi ceru banii. Stejarul scârţâi iar şi omul se învoi să mai aştepte până săptămâna următoare. În marţea aceea, stejarul scârţâi iar, dar Păcală nu mai vru să aştepte. Puse toporul pe stejar, iar când îl doborî, văzu în scorbură o căldare plină cu bani de aur, cu galbeni. Nu îi luă însă pe toţi, ci numai preţul vacii. Plecă, lăsând restul banilor pe jos.

Sursa foto

* * *

Urmează Păcală și frații săi (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !