PĂCALĂ PUNE RĂMĂȘAGURI CU BOIERUL Povestire pe scurt (1)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU

Ajuns într-un alt sat, Păcală intră slugă la un boier. Într-o zi de iarnă, argaţii stăteau de vorbă despre cei care fură. Păcală spuse că nu a furat nimic toată viaţa lui, dar pune rămăşag că ar fi în stare să fure şi cămaşa de pe om.

Auzindu-i, boierul spuse că face el rămăşag:  dacă va reuşi până într-un an să îl fure pe Bălanul chiar din jug, de la muncă, boul cel scump va fi al lui, dacă nu va reuşi, Păcală îi va sluji trei ani fără simbrie.
Sluga zise că ţine prinsoarea, apoi îşi văzu de treabă. Boierul puse doi oameni să păzească boul  zi şi noapte.

Trecu iarna şi veni primăvara. Începu aratul. Bălan trăgea la plug alături de Joian. Păcală se duse într-o dimineaţă în curte şi luă vreo doisprezece puişori, îi înmuie în clei, apoi în praf auriu strălucitor, apoi se duse pe furiş la câmp şi dădu drumul puişorilor pe arătură. Lăsând şi boi şi plug, slujitorii porniră să alerge să prindă puii de aur. Păcală se duse lângă boi, tăie vârful cozii lui Bălan şi i-l puse în gură lui Joian, apoi îl dejugă pe Bălan şi fugi cu el în padurice.

Slujitorii, după ce prinseră vreo cinci puişori, se întoarseră la plug şi rămaseră uimiţi văzând coada lui Bălan în gura lui Joian. Se duseră iute la conac să spună minunea, dar boierul înţelese pe dată că sluga cea isteață furase boul.

După amiază, pe când Păcală stătea la portiţă, boierul îi spuse să pună alt rămăşag: să-i fure calul din grajd, pe Murgu, în termen de un sfert de an. Dacă reuşeşte, Murgu va fi al lui. Dacă nu, va munci trei ani fără simbrie.

Boierul puse acum cinci paznici la Murgu, iar Păcală îşi văzu din nou de treabă... Într-o zi, pe la asfinţit, pe când boierul şi cucoana stăteau de vorbă în pridvor, intră o cerşetoare gârbovă şi prăpădită. Ceru să fie lăsată să doarmă în bătătură până dimineaţă şi o lăsară. Baba se duse şi se aşeză nu departe de uşa grajdului în care era calul. Din când în când scotea un ulcior din traistă şi sorbea câte o înghiţitură.

Paznicii se  cam uitau cu jind la babă cum trăgea la măsea, iar unul chiar ieşi să o întrebe ce bea ea din ulcior. Baba zise că bea un rachiu, o bunătate. Slujitorul îi ceru să le dea un pic şi lor că sunt tare chinuiţi păzind calul zi şi noapte. Baba scoase din traistă alt ulcior, plin, şi îl dădu slujitorului să se ducă să bea împreună cu ceilalţi . Se duse omul, băură toţi cinci şi în scurtă vreme adormiră tun ! Păcală, schimbat la chip şi haine de păruse o babă amărâtă, le dăduse rachiu dres cu ierburi adormitoare.

Istețul tăie căpăstrul calului, ca să-i rămână ceva în mână paznicului, făcu la fel cu cel ce ţinea calul de coadă, pe cel care stătea în şa îl sui cu şa cu tot pe o grindă, apoi sări în spinarea Murgului şi dispăru. Dimineaţă, când veni boierul la grajd să vadă calul şi începu să strige la slujitori, unul trase de căpăstru, altul de coadă şi căzură pe spate! Cel de pe grindă, somnoros, vru să-i dea călcâie calului şi căzu cu capul în jos, iar cei doi de la uşă erau să se omoare cu topoarele ! Când văzu, boierul muri de ciudă, iar Păcală, aflat pe aproape, râdea în hohote.

* * *

Urmează Păcală pune rămășaguri cu boierul (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!