PĂCALĂ ȘI POPA Povestire pe scurt (2)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU

La oi

Păcală plecă la şes cu turma de oi. În timp ce oile păşteau îi veni chef să cânte din fluier. Oile începură cu toatele să joace. Bucuros că are un fluier fermecat, argatul cântă până seara, iar oile jucară şi ele tot aşa. Acasă, popa se miră când le văzu aşa trudite şi nemâncate. Când omul îi spuse că au jucat tot timpul, nu-i veni să creadă.

După vreo trei zile, popa se luă după el când plecă cu oile şi se ascunse în nişte spini. Păcală îl văzu, însă, şi se aşternu pe cântat. Oile începură să joace şi, pe urmă, începu să joace chiar şi popa.

Abia pe la prânz se opri Păcală din cântat. Popa se duse acasă zgâriat şi zdrenţuit, de se cruci preoteasa când îl văzu. Popa îi povesti ce se întâmplase, dar ea nu vru să creadă nicidecum. Pe seară, când argatul veni cu turma, preoteasa tocmai era în pod, căuta nişte fuioare. Popa, voind să-i dovedească adevărul, îl puse să cânte din fluier pe Păcală. Preoteasa jucă aşa cu foc, încât căzu prin gura podului şi rămase fără suflare. Popa strigă el la argat, dar când acesta îl întrebă dacă s-a supărat, tăcu şi îşi ascunse faţa în palme...

Boii lui Pacala

După cele trei zile lăsate de datina creştinească, popa îşi îngropă soţia, cu jale mare. Oamenii îşi cam dădeau coate, că dăduse şi sfinţia-sa de greu. Seara, popa se culcă cu gânduri de răzbunare în cap, iar a doua zi de dimineaţă îl trimise pe Păcală să-i aducă un car cu lemne, tocmai de la Cuibul Urşilor, unde pădurea era plină de sălbăticiuni. Puse omul boii în jug şi plecă la pădure.

În pădure,  priponi boii de un stejar, apoi plecă să caute lemne. Când veni înapoi, boii popii tocmai erau sfâşiaţi de un urs şi de un lup. Păcală lăsă fiarele să mănânce pe săturate, apoi, cu dibăcie, le împunse cu toporul pe la spate până le înjugă în locul boilor. Încărcă el carul bine cu lemne, apoi arse fiarele cu o prăjină pe spinare şi acestea porniră la fugă. Când ajunse în sat, cine îl vedea îşi făcea cruce, dar el ajunse la poarta popii şi strigă să îi deschidă repede.  Până la urmă argatul îşi deschise singur poarta, căci  popa fugise în casă. Scoase capul pe fereastră, să afle ce s-a întâmplat cu boii. Când află, porunci lui Păcală să scoată repede fiarele din bătătura lui. Aşa făcu, dar popii îi venea să-şi smulgă barba de supărare că, în loc să scape de argat, rămăsese şi fără boi.

Moara dracilor

Popii îi veni altă idee. O puse pe soacră-sa să umple trei saci cu cenuşă, chipurile că ar fi fost grâu, porumb şi secară. Își trimise argatul cu sacii la măcinat tocmai la Moara Dracilor. Gândul lui era că, atunci când dracii vor vedea cenuşa, se vor înfuria şi îl vor omorî.

Păcală, însă, prinsese vicleşugul, dar plecă fără grijă. Ajunse la Moara Dracilor și intră. Înăuntru era întuneric beznă. Puse sacii după uşă și aprinse focul în vatră. Își făcu o frigare dintr-un băţ şi începu a rumeni o bucată de slănină. Deodată se trezi înăuntru cu un drac, negru, încornorat şi cu coadă. Dracul îl întrebă cum îl cheamă, iar Păcală spuse că îl cheamă Singur Eu. Apoi dracul zise că ar mânca şi el din ce frige el acolo, pe foc. Omul îl trimise la baltă să-şi găsească friptură câtă-i place. Dracul dădu fuga şi îndată se întoarse cu o broască mare pusă în frigare. O puse asupra focului şi, din când în când, o lipea de slănina lui Păcală. Acesta îi spuse să stea locului, dar dracul iar lipi broasca de slănină. Atunci Păcală se înfurie şi îl plesni cu slănina peste ochi, de îi plesniră amândoi.

Dracul se puse pe urlat şi moara se umplu de încornoraţi. Îl întrebară pe drac cine i-a făcut asta, iar acesta spuse:"Singur Eu !" Atunci dracii îi ziseră că trebuia să fie mai atent, apoi îl zăriră pe Păcală. Îl întrebară ce caută pe acolo, iar omul începu să strige că a venit la moară să macine, dar cineva i-a pus în saci cenuşă în loc de boabe şi că va spune el tuturor ce fel de moară era aceea. Dracii săriră ca arşi, dar când se uitară în saci,  erau plini de cenuşă ! Atunci, ei îi umplură sacii cu făină, ca să nu spună nimănui ce i se întâmplase.

Plecă Pacala...Când ajunse, popii nu-i veni să-şi creadă ochilor şi urechilor, dar nu avu ce-i face. În saci era chiar făină de grâu, de porumb şi de secară.

* * *

Urmează Păcală și popa (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!