PĂCALĂ PUNE RĂMĂȘAGURI CU BOIERUL Povestire pe scurt (2)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU

Păcală, bucuros că a câştigat pe Bălanul şi pe Murgul, îi zise boierului să pună rămăşag că într-o lună îi ia şi inelul de aur din deget. La început, boierul se codi, apoi îşi spuse că boul şi calul au fost păziţi de nişte slugi, dar de inel va avea chiar el grijă şi se învoi.

Sluga cea isteață îşi vedea de treabă de parcă uitase de prinsoarea cu inelul, dar într-o noapte se duse în fundul bătăturii şi dădu foc la nişte paie, apoi începu a striga "Foc! Foc!".

Slujitorii săriră să arunce cu apă, iar boierul vru să meargă şi el repede la stins. Îi dădu cocoanei inelul să aibă grijă de el şi ieşi afară. Păcală, care îl pândea, intră iute, se duse lângă pat şi îi spuse cocoanei adormite că focul e stins, să-i dea inelul şi să doarmă mai departe. Cocoana, somnoroasă, i-l dădu, iar Păcală îl înhăţă şi ieşi pe uşă.

Când boierul se întoarse în casă şi ceru cocoanei inelul, aceasta îi spuse că i l-a dat mai adineauri şi, cum de afară se auzea râsul slugii, boierul pricepu că acesta a câştigat iar rămăşagul. Necăjit grozav, boierul n-a închis ochii toată noaptea, făcând planuri cum să se răzbune pe argatul cel isteţ. A doua zi, îl chemă la el şi îi spuse că vrea să facă un nou rămăşag: să fure până a doua zi din şură o mierţă de secară. Dacă va izbuti, va primi un pumn de galbeni nou-nouţi, dacă nu, va sluji boierului trei ani la rând fără plată.

Argatul ţinu prinsoarea. Boierul trimise la şură cinci slujitori cu puştile încărcate şi cu poruncă să împuşte pe Păcală când o veni să fure secara. Cei cinci, care erau cei păcăliţi la grajd, când cu Murgu, abia aşteptau să-l omoare pe Păcală.  În toiul nopţii auziră paşi, văzură o umbră intrând tiptil în şură şi traseră toţi cinci o dată. Paznicii plecară să-i spună boierului, acesta luă o lumânare să vadă cu ochii lui în şură, dar pe drum auzi râsul lui Păcală. Îl zări cu sacul cu secară în spate şi se duse să afle cine zace mort în şură. Mare îi fu mirarea când văzu că mortul era jupânul Marcu, crâşmarul.

Păcală îşi dăduse seama de planul boierului. Pe seară, el se dusese la crâşmă şi îi spusese crâşmarului că îi e tare sete şi ar plăti băutura cu o mierţă de secară, dar e tare obosit şi ar fi mai bine să se ducă jupânul Marcu să ia sacul. Crâşmarul, lacom de un aşa câştig, un sac de secară pentru un pic de băutură, a şi pornit spre şură, găsindu-şi moartea acolo.

Boierul, sătul de rămăşaguri cu Păcală, i-a dat şi pumnul de galbeni şi i-a spus să plece de la el, să îl lase în pace, iar acesta plecă râzând pe sub mustaţă.

* * *

Urmează Păcală în satul lui 

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!