DOISPREZECE DUMICAȚI DE PÂINE (1)

Poveste sârbească din volumul ”Povești de aur” de Nicolae Batzaria

Unui împărat îi muri împărăteasa și rămase văduv, cu un copil mic, un băiețel. Copilul, fiind așa de mic, plângea mereu. Împăratul se hotărî să se însoare a doua oară, ca să aibă cine se îngriji de el.

Odată, împăratul se duse la vânătoare și întâlni la un izvor o femeie frumoasă. Ea umplea cu apă douăsprezece tigve (vase făcute dintr-un fel de bostani uscați și scobiți).

AFLATUL. Povestire pe scurt

poveste culeasă de IOAN POP-RETEGANUL

La vechii greci, niște zeități numite Moire (Parce, la romani) controlau destinul oamenilor, de la naştere până la moarte. Pentru fiecare destin, Clothos învârtea roata ursitului, Lachesis trăgea din fuior firul vieţii, Atropos tăia firul şi hotăra în ce fel moare omul respectiv.

În mitologia româna,  Moirele au fost preluate, cu numele de ursitoare, astfel: Ursitoarea, cea care ţine fusul şi furca, Soarta, cea care prezice destinul pruncului la naştere şi Moartea, cea care curmă firul vieţii. 

Odată, demult, un boier mare se întorcea acasă, mergând pe jos. Pe drum îl prinse ploaia şi ajunse într-un sat  când se înnoptase. A început să bată pe la uşile oamenilor, să ceară  un loc de odihnă peste noapte. Nimeni nu l-a primit.

Ajunse boierul în capul satului, la o căsuţă mică. Privi pe fereastră şi zări la lumina slabă a vetrei un bărbat lângă vatră şi o bătrână ce stătea lângă pat.

ARENDAȘUL ROMÂN. Povestire pe scurt

schiță de ION LUCA CARAGIALE

Ion, un biet ţăran necăjit, se afla în curtea arendaşului. Se dusese să se jeluiască de faptul că îl pusese să mai facă zece zile de muncă la câmp. El le mai făcuse o dată şi avea casă grea de ţinut. Boierul, supărat, începu să-i înşire câţi copii avea el de crescut. Patru la moşie, două fete la oraş în pension, doi băieţi la Paris... Ca tot arendașul român !

Ţăranul, însă, nu se lăsă şi îi spuse că fiecare are greutăţile sale. Boierul trebuie să fie cu dreptate. Atunci boierul, furios, începu să-i dea bătaie, cărându-i pumni în cap.

FATA SĂRACULUI CEA ISTEAȚĂ (2)

de PETRE ISPIRESCU

Săracul ajunse plângând acasă. Nu știa cum o să facă fata tot ce îi ceruse boierul. Ea îl liniști și îi spuse să-i facă rost doar de două pisici.

Dimineață, fata săracului cea isteață aruncă o plasă pe ea, încălecă pe un țap, luă pisicile la subțioară și porni spre curtea boierului. Era nici îmbrăcată, nici dezbrăcată, căci plasa aceea nici nu o acoperea destul, dar nici goală de tot nu era.

FATA SĂRACULUI CEA ISTEAȚĂ (1)

de PETRE ISPIRESCU

Cândva, un om sărac și femeia lui aveau o mulțime de copii. Oricât de mult munceau ei, nu reușeau niciodată să le dea copiilor destulă mâncare. Zi de zi copiii plângeau de foame. Cu greu îi potolea fata cea mare, care era mai înțeleaptă și care avea grijă de ei în lipsa părinților.

ISTORIA UNEI PLĂCINTE

povestire de COSTACHE NEGRUZZI

Naratorul îşi aminteşte că în copilărie toată lumea, copiii şi bătrânii deopotrivă, alergau iute  când trecea plăcintarul pe stradă, strigându-şi marfa: covrigi şi gogoşele.

PĂCALĂ PUNE RĂMĂȘAGURI CU BOIERUL Povestire pe scurt (2)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU

Păcală, bucuros că a câştigat pe Bălanul şi pe Murgul, îi zise boierului să pună rămăşag că într-o lună îi ia şi inelul de aur din deget. La început, boierul se codi, apoi îşi spuse că boul şi calul au fost păziţi de nişte slugi, dar de inel va avea chiar el grijă şi se învoi.

Sluga cea isteață îşi vedea de treabă de parcă uitase de prinsoarea cu inelul, dar într-o noapte se duse în fundul bătăturii şi dădu foc la nişte paie, apoi începu a striga "Foc! Foc!".

PĂCALĂ PUNE RĂMĂȘAGURI CU BOIERUL Povestire pe scurt (1)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU

Ajuns într-un alt sat, Păcală intră slugă la un boier. Într-o zi de iarnă, argaţii stăteau de vorbă despre cei care fură. Păcală spuse că nu a furat nimic toată viaţa lui, dar pune rămăşag că ar fi în stare să fure şi cămaşa de pe om.

Auzindu-i, boierul spuse că face el rămăşag:  dacă va reuşi până într-un an să îl fure pe Bălanul chiar din jug, de la muncă, boul cel scump va fi al lui, dacă nu va reuşi, Păcală îi va sluji trei ani fără simbrie.