PĂCALĂ ȘI SOAȚA Povestire pe scurt

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU

Aşezat şi el în gospodăria lui, Păcală simţi că a sosit momentul să se însoare. Se tot gândea el și se răzgândea. Că dacă şi-l aduce pe dracu-n casă. Că dacă îşi ia soaţă săracă vor avea un trai amărât, dar dacă ia una bogată o să intre slugă la banii ei. Că dacă ia o soaţă urâtă o să-i fie urât de ea, dar dacă ia una frumoasă o să le placă şi altora...

Până la urmă Păcală s-a însurat, zicând că e rău cu rău, dar mai rău fără rău... După vreo şase luni de căsnicie, omul pricepu deplin cu cine se legase. Soaţa lui era nici prea prea, nici foarte foarte, nici bogată, nici săracă, nici frumoasă, nici urâtă. Nu avea decât un cusur, era cam rea de gură. Îi plăcea să se facă totul cum voia ea. Dacă el  ieşea din cuvântul ei, nu avea tihnă din zori şi până seara.

La început, omul aşteptă răbdător să i se potolească soaţa, dar ea se făcea tot mai zgripțuroaică din zi în zi. Atunci Păcală se hotărî să o înveţe minte, să nu îl mai socotească argat, ci bărbat.

Într-o dimineaţă, soaţa arţăgoasă îi spuse lui Păcală să meargă la târg să-i cumpere un ac, că vrea să coasă. Dar să aibă grijă unde-l pune, să nu-l piardă. Omul plecă. Când se întoarse, soaţa îi ceru acul. El spuse că i-a fost teamă să nu-l piardă şi a pus acul într-un car cu fân. Când a ajuns acasă, degeaba a răscolit tot fânul, că nu a dat de ac! Soaţa se făcu foc şi pară. Îl făcu trântor şi pierde-vară şi îi spuse că trebuia să înfigă acul în cămaşă, la piept. Soțul, supus, îi spuse că altădată o să ştie să-l înfigă în cămaşă...

În ziua următoare soaţa își trimise omul din nou la târg, să ia un fier de plug. Îi puse în vedere să nu îl mai piardă, cum a pierdut acul. Plecă din nou Păcală...Când se întoarse şi soaţa ceru să vadă fierul de plug, el îi arătă cămaşa ruptă toată. Îi spuse femeii că a vrut să înfigă fierul la piept, dar a căzut mereu! Dacă a văzut aşa, l-a lăsat în drum şi a venit acasă. Soaţa se miră foarte mult, cum să aducă ditamai fierul de plug înfipt in camaşă. El îi aminti că aşa spusese ea cu o zi înainte. Scoasă din sărite, nevasta îi zise că acul trebuia adus aşa, fierul trebuia adus la spinare.  Soțul spuse, ascultător,  că aşa va face.

A doua zi Păcală veni în spinare cu un câine aproape mort, un ogar legat cu frânghie şi spânzurat peste umărul lui. Îi spuse nevestii că aşa a zis ea. Soaţa, tremurând de ciudă, după ce îl făcu prost de dă în gropi, îi zise că despre fier spusese aşa. Cu câinele trebuia să vină legat la gât, să-i dea de mâncare ceva şi să-l momeasca spre casă.

Păcală zise că are dreptate şi că aşa are să facă de azi înainte. A doua zi veni în felul ăsta cu o jumătate de purcel cumpărată de la târg. Se adunase tot satul să vadă cum legase cu o sfoară jumătatea de purcel şi o târa pe drum, aruncându-i bucăţele de pâine şi chemând-o "cuţu, cuţu". Furioasă rău, nevastă-sa îi zise că ea nu vrea să mai trăiască cu un neghiob ca el şi se despărţiră. Aşa scăpă isteţul de nevasta cea rea de gură !

* * *

Urmează Păcală argat la badea Stancu (1)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!