PĂCALĂ ÎN SATUL LUI Povestire pe scurt (1)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU

După ce mai umblă Păcală o vreme din sat în sat, îi veni dorul de satul lui. Se aşternu la drum şi ajunse acolo după vreo trei zile. Casa părintească era gata să se prăbuşească, cu ograda plină de scaieţi şi de urzici. Păcală hotărî să o repare, apoi plănui să îşi cumpere o viţeluşă, să o crească, iar când o ajunge vacă să-i fete alte viţeluşe, de pe urma cărora el se şi vedea luându-şi car cu boi şi plug.

Păcală ducea viţeluşa la păscut când în livadă, când în luncă şi ea creştea văzând cu ochii. Sătenii, pizmaşi, începură a spune că a crescut aşa frumos pentru că o ducea să pască grâne, în holde. Într-o zi îi tăiară vaca, luară carnea şi o împărţiră între ei, iar pielea i-o azvârliră peste gard lui Păcală.

Necăjit, după ce zvântă pielea vacii, omul plecă la târg să o vândă. Merse el ce merse şi îl apucă noaptea într-un sat. Peste tot era întuneric, doar la o casă se zărea lumină. Se duse acolo, acasă era o mândreţe de femeie, care nu îl primi în ospeţie, sub cuvânt că nu îi e bărbatul acasă. Păcală, fără a se supăra, plecă, dar în curte îşi zise să stea măcar puţin pe prispă să se odihnească. Şi se aşeză, fără ca femeia să-l simtă.

Păcală, curios, se uită pe fereastră, să vadă ce face dumneaei acolo şi văzu că frigea un purcel şi cocea plăcinte, gătită cu cămaşă cu flori şi cu mărgele... Tocmai când omul se întreba pentru cine este cina, dacă soţul e plecat la târg, se auzi scârţâitul unui car, iar femeia ascunse iute şi mâncarea şi băutura. Atunci el ghici că sosise soţul şi îi ieşi înainte.

Soţul îl pofti în casă şi, intrând, spuse nevestei că i s-a rupt o roată de la car şi de asta s-a întors, dar va pleca iar a doua zi dimineaţă. Ceru de mâncare pentru el şi oaspete, dar femeia spuse că nu are nimic pregătit, că nu poate să le dea decât mamaligă şi ceapă. Soţul zise că sunt bune şi astea, dar oaspetele nu se gândea decât la bunătăţile pe care le văzuse pe fereastră. 

Ce-i dădu lui Păcală prin cap, cum avea la picioare pielea vacii, se încruntă la ea şi îi dădu o lovitură pe furiş cu bâta. Gazda văzu, se miră, dar nu zise nimic la început. Când Pacala îi mai dădu vreo trei ciomege pielii şi îi spuse şi să tacă din gură, omul, curios, îl întrebă ce are cu ea de îi tot trage la beţe.

* * *

Urmează Păcală în satul lui (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!