PĂCALĂ ARGAT LA BADEA STANCU Povestire pe scurt (1)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU

Plecă Păcală iar prin lume. Ajunse lângă un sat şi se aşeză sub un copac, la umbră. Cum stătea el să se odihnească, auzi ce vorbeau doi săteni care săpau porumbul. Ziceau de badea Stancu şi de vicleana lui nevastă care, cum pleca bărbatu-său de acasă, se punea pe chefuit cu cumătru-său, morarul.

Păcală se duse iute în sat şi se tocmi argat la badea Stancu, dar nu pe un an, ci până când îi vor urla lupii în vatră. La simbrie zise că se vor învoi ei la sfârşit, doar o rugăminte a avut Pacala. Spuse că din când în când pe el îl apucă strechea şi trebuie să fugă unde o vedea cu ochii timp de o oră, apoi se întoarce şi munceşte cât zece.

A doua zi, Stancu şi argatul său cel nou, Păcală, plecară la câmp, la arat cu plugul. Pe la amiază Pacala zise că simte cum îl apucă strechea şi o apucă la fugă spre sat. Nevasta, în vremea asta petrecea cu morarul. Când îl văzu pe geam pe argat sări şi îl ascunse pe morar într-un poloboc, sub nişte lână. Păcală dădu buzna-n casă şi zise că l-a trimis stăpânul să opărească iute lâna din poloboc, că a dat o molimă prin turme şi e poruncă de sus să fie opărită lâna de oriunde. Şi, nici una, nici alta, sări şi luă de pe vatră o oală şi aruncă apa fiartă pe lâna din poloboc. Morarul, opărit, zbieră cât putu de tare şi ţâşni din poloboc, drept pe uşă. Păcală, mulţumit că boala a şi tulit-o pe uşă, se întoarse înapoi la câmp şi nu îi spuse nimic lui badea Stancu.

A doua zi ieşiră din nou la arat. Pe la amiază, pe argat îl apucă iar strechea şi o luă la picior spre sat. Morarul era din nou la nevasta lui Stancu. Când îl văzu iar pe geam pe Păcală, ea îl ascunse pe morar în firida de sub vatră, sub un ţol. Pacala luă iute o grămadă de pari şi începu să-i înghesuie tocmai în firidă, sub cuvânt că stăpânul i-a poruncit să-i ascundă fiindcă erau de furat. Se întoarse apoi la câmp, iar morarul ieşi de sub vatră plin de vânătăi, văitându-se de zor. Îi spuse drăguţei sale că vreo două zile nu va mai veni, că se duce şi el la câmp să are şi să vină ea la el dacă poate. Ea îi spuse că va veni şi îi va aduce bunătăţi, dar cum să cunoască unde se află el ? Morarul zise să se uite după un bou bălţat, că numai el avea din tot satul. Nevasta lui Stancu îl duse cu drag până la poartă şi îşi luară rămas bun.

Dimineaţa următoare Stancu şi argatul plecară iar la câmp. Nevasta se apucă iute de treabă, făcu o fripturică de pasăre, nişte plăcinte, apoi puse nişte vin vechi într-un ulcior şi porni spre câmp. Păcală o zări de departe şi, ghicind pe cine caută ea, ceru lui badea Stancu brâul şi legă iute pe boul Joian cu el, sub cuvânt că are burta umflată şi are să-i crape dacă nu îl leagă. Femeia zări de departe boul ce părea bălţat şi se duse drept spre ei. Când o văzu, bărbatu-său rămase uimit şi o întrebă ce i-a venit să facă drumul ăsta. Ea zise că s-a gândit că nu prea are mâncare cu el şi i-a adus ea. Stancu se aşeză voios cu Păcală să mănânce, în timp ce Stănculeasa murea de necaz că îi mănâncă friptura şi plăcintele drăguţului ei.

* * *

Urmează Păcală argat la badea Stancu (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!