MARY POPPINS. Povestire pe scurt (7)

ROMAN DE PAMELA LYNDON TRAVERS

Urmare la Mary Poppins (6)

Capitolul V VACA DANSATOARE

Jane stătea în pat, cu capul îmbrobodit într-o basma de-a lui Mary Poppins. O dureau urechile, iar Michael stătu cu ea toată după-amiaza, privi pe fereastră și îi povesti ce se întâmplă pe străduța lor.

Întâi a trecut Amiralul Boom, cu nasul roșu și jobenul pe cap. După aceea a ieșit Robertson Ay să măture frunzele din grădină. Deodată, pe străduță apăru o vacă.

JACK ȘI VREJUL DE FASOLE

basm de JOSEPH JACOBS

Într-un sat, departe de Londra, trăia o văduvă cu fiul ei, Jack. Cum mama îl cam răsfățase, Jack era cam repezit și cam nechibzuit în ceea ce făcea. Nu doar atât, dar el nu voia să muncească. Femeia vându încet-încet tot ceea ce se putea vinde din casă. Ajunseră la un moment dat să nu mai aibă decât o vacă. Ca să nu moară de foame, femeia îl trimise pe Jack să vândă vaca la târg.

Pe drum, Jack se întâlni cu un măcelar. Cum omul îl știa cam fără minte, îl momi să-i dea vaca pentru câteva boabe de fasole, e drept că frumos colorate.

DEGEȚEL / PRICHINDEL. Povestire pe scurt

basm de FRAȚII GRIMM

Au fost odată un ţăran sărac şi femeia lui. Mereu oftau că nu au copii. Femeia spunea chiar că s-ar mulţumi şi cu un copilaş cât degetul. Că l-ar iubi din toată inima. Până la urmă rămase grea. Ea aduse pe lume un băieţel mic cât un degeţel. Unii povestesc că părinții Degețel l-au şi numit. Alții spun că i-au zis Prichindel. Băiatul mânca zdravăn, dar nu a crescut deloc. A rămas atât cât era când s-a născut. Numai mintea îi creştea, de se minunau toţi ce isteţ era.

Odată, ţăranul voi să plece la pădure după lemne. Zise încet, ca pentru el, că ar fi fost bine dacă ar fi avut cine să vină după el cu căruţa.

SINGUR PE LUME. Povestire pe scurt (8)

roman de HECTOR MALOT

Capitolul XXVIII Lecția de muzică

Cu toate insistențele unchiului Gaspard și ale Dascălului, care îl fac să nu se mai simtă singur pe lume, Rémi refuză să rămână să lucreze în mină. Îi ia pe Matia și pe Capi și pornesc din nou la drum.
Băieții merg către Clermont, cu gândul să cânte prin stațiunile balneare, ca să mai înmulțească banii strânși pentru vaca tușei Barberin.

PĂCALĂ ÎN SATUL LUI Povestire pe scurt (1)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU

După ce mai umblă Păcală o vreme din sat în sat, îi veni dorul de satul lui. Se aşternu la drum şi ajunse acolo după vreo trei zile. Casa părintească era gata să se prăbuşească, cu ograda plină de scaieţi şi de urzici. Păcală hotărî să o repare, apoi plănui să îşi cumpere o viţeluşă, să o crească, iar când o ajunge vacă să-i fete alte viţeluşe, de pe urma cărora el se şi vedea luându-şi car cu boi şi plug.

PĂCALĂ ȘI FRAȚII SĂI. Povestire pe scurt (1)

din ”Isprăvile lui Păcală” de PETRE DULFU

Moștenirea

Odată, demult, trăia într-un sat de pe la noi un moşneag care avea trei fii. Cei doi mai mari nu erau prea deștepți, dar fratele cel mic, Păcală, era altfel. Părea că face toate lucrurile pe dos, dar până la sfârşit îi ieşeau nespus de bine. Şi încă ceva, avea mare plăcere să râdă de proşti şi de lacomi. Din această cauză îl şi numiseră oamenii: Păcală.

Într-o zi, bătrânul lor tată simţi că i se apropie sfârşitul. Îi chemă pe fiii săi să îşi ia rămas bun şi le lăsă moştenire o vacă. Atât putuse el să agonisească într-o viaţă întreagă.