MIZERABILII. Povestire pe scurt (9)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA I FANTINE.

Cartea a patra A ÎNCREDINȚA ÎNSEAMNĂ UNEORI A DA DE TOT

I Două mame se întâlnesc

La Montfermeil, aproape de Paris, exista la începutul secolului al XIX-lea birtul ”La sergentul de la Waterloo”, ținut de soții Thènardier. Într-o seară de primăvară a anului 1819, în leagănul atârnat în fața hanului se aflau două fetițe, una de vreo doi ani și jumătate, alta mai mică cu un an. Mama lor le legăna, cântând încet, cu glas fals, un cântecel.

O femeie, purtând o fetiță în brațe și în spate un sac destul de mare, se opri să le privească. Fetița avea vreo doi-trei ani, era frumoasă, grăsuță, bine îmbrăcată, și dormea fără grijă în brațele mamei. Mama era tânără, dar slabă și părea bolnavă. Era Fantine.

După ce fusese părăsită, și ea și copilul, Fantine se gândise să se întoarcă în orașul ei de baștină, Montreuil-sur-mer. Vânduse tot ce avusese și pornise la drum, apăsată de gândul că nu putea să apară în orașul ei având un copil, dar neavând și un soț. Ajunsă la Montfermeil, fusese atrasă de imaginea mamei cu cele două fetițe.

Fantine intră în vorbă cu femeia. Era hangița, soția lui Thènardier, o femeie mătăhăloasă și urâtă. În timp ce vorbeau, fetița Fantinei, Cosette, se trezi și  se duse să se joace cu fetele Thènardierei. Copiii se apropiară repede, iar Thènardiera observă cu glas tare acest lucru. Asta îi dădu curaj Fantinei, care îi ceru hangiței să-i țină copilul. Motivul ar fi fost că nu găsește de lucru având copil mic.

Hangiul auzi și el și strigă din birt ce plată pretindea. Fantine le dădu aproape toți banii ei, le lăsă și sacul în care erau lucrurile Cosettei. Porni la drum a doua zi, convinsă că se va reîntoarce în scurt timp.

II O primă schiță a două figuri deocheate

Cei doi Thènardier erau niște oameni răi, cu suflete urâte.
El fusese soldat și afirma că se luptase eroic în campania din 1815. Era bădăran și șmecher.
Ea era cu doisprezece sau cincisprezece ani mai tânără decât soțul ei. Citea romane vulgare, al căror rezultat au fost numele fetelor: Eponine și Azelma.

III Ciocârlia

Hangiul plăti niște datorii cu banii primiți de la Fantine. Luna următoare depuse ca amanet hainele fetiței și cheltui și banii aceia. Pe Cosette o îmbrăcară cu haine vechi de-ale fetelor lor. O trată de atunci ca pe un copil sărac, primit din milă. La scrisorile Fantinei răspundeau mereu că fetiței îi mergea foarte bine.

Fantine trimitea în fiecare lună suma de bani stabilită cu cei doi. Pe la sfârșitul anului, însă, hangiul îi scrise și îi ceru o sumă aproape dublă. Cosette devenise calul de bătaie al familiei și lua și bătăile destinate fetelor hangiului.

Mai trecură vreo doi ani și hangiul ceru și mai mult. Între timp, Cosette devenise servitoarea casei. Avea numai cinci ani și fusese pusă să facă curățenie în casă și în curte, să spele vase și să care greutăți.

Când Fantine începu să plătească neregulat și rămase cu câteva luni în urmă, Cosette primi și mai mult de muncă. Era acum slabă și palidă, iar mizeria o urâțise.

Oamenii o porecliseră Ciocârlia pe Cosette, fiindcă, asemenea ciocârliei, era prima care se trezea dimineața, tremurând sperioasă. Numai că biata fetiță nu cânta.

* * *

Urmează Mizerabilii (10)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!