AVENTURILE LUI HABARNAM ȘI ALE PRIETENILOR SĂI (13)

roman de NIKOLAI NOSOV

Capitolul XIII Discuția de la masă

Urmare la Aventurile lui Habarnam (12)

Habarnam se îmbrăcă și urcă pe scara din dreapta ușii. Ajunse într-o cameră frumoasă ca și cea de jos. În mijlocul camerei era o masă plină cu bunătăți. Se aflau în jurul mesei Albăstrica, cele două fetițe pe care băiețașul le izbise cu ușa, Veverița și Iepuraș, și fetița cu părul cârlionțat, Libelula. În urma lui Habarnam mai intrară încă patru fetițe, din vecini. Albăstrica i le prezentă băiețașului pe toate.


Curioase, fetițele îl întrebară despre zborul cu balonul, apoi despre Orașul Florilor și Râul Castraveților, despre care nu auziseră niciuna. Se așezară la masă și Habarnam începu să se îndoape. Întrebările fetițelor continuară, lor nu le era foame. Habarnam își dădu drumul la născociri. Le spuse că el născocise balonul, rugat de piticii ceilalți care erau proști și nu erau în stare să născocească nimic. Se gândise trei zile și trei nopți și îl născocise. Despre el scrisese o poezie poetul Diamant, căci despre el se scriseseră multe versuri, spunea el.
Habarnam spuse mai departe că piticii munciseră zile și nopți de-a rândul sub îndrumarea lui, căci altfel nu s-ar fi descurcat. Când balonul fusese gata, se urcaseră în nacelă și el ținuse un discurs. Apoi s-au înălțat și pământul se făcuse mic cât o plăcintă. Când au ajuns la un nor au făcut în el o spărtură cu toporul și s-au înălțat mai sus prin spărtură. Numai că acolo au zburat cu picioarele în sus, fiindcă așa e o lege a naturii: deasupra norilor se zboară cu picioarele în sus.
Habarnam își continuă născocirile. Spuse că, atunci când balonul a început să cadă, un pitic pe nume Știetot, care era un fricos, a început să plângă, a sărit cu parașuta și a fugit înapoi acasă. Balonul a coborât, s-a izbit de pământ și pe el l-a aruncat din nacelă. După ce s-a lovit la cap nu mai știe ce s-a întâmplat.
Albăstrica îi spuse că balonul s-a lovit de gardul lor. Au găsit pe jos nacela de nuiele.  Pe el îl găsiseră fără simțire, avea o singură gheată, haina lui nu mai avea decât o mânecă, iar pălăria îi rămăsese agățată într-un copac.
Tocmai când o fetiță întreba unde sunt ceilalți pitici, Fulgdenea aduse vestea că au fost găsiți în preajma orașului paisprezece pitici. Îi duseseră pe toți la spital. Habarnam spuse că trebuie să fie tovarășii lui și că se duce la ei să-i vadă. Fulgdenea și Albăstrica spuseră că îl vor însoți și ele și plecară cu toții.

* * *

Urmează Aventurile lui Habarnam (14)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!