MIZERABILII. Povestire pe scurt (10)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA I FANTINE.

Cartea a cincea DECLINUL

I Povestea unui progres realizat în industria mărgelelor

În orășelul Montreuil-sur-mer, industria care asigura pâinea locuitorilor era industria mărgelelor. Spre sfârșitul anului 1815, se stabilise în orășel un necunoscut care adusese niște îmbunătățiri procesului de fabricație. Realizase astfel trei lucruri: se îmbogățise, crescuse câștigurile muncitorilor și scăzuse prețurile, astfel că și consumatorii erau în avantaj.

Sosit într-o seară de decembrie, omul salvase dintr-un incendiu chiar pe copiii căpitanului de jandarmi. Nimeni nu-i mai ceruse actele. S-a aflat doar că îl chema moș Madeleine.

II Madeleine

Datorită lui moș Madeleine orașul înflorise. Din al doilea an, el ridicase o fabrică mare, cu două ateliere, unul pentru bărbați și unul pentru femei. Toată lumea avea de lucru și nu exista sărăcie, mizerie.

Moș Madeleine înzestrase spitalul, clădise două școli și plătea învățătorilor un venit de două ori mai mare decât cel oficial. Înființase un azil pentru bătrâni și o farmacie gratuită pentru cei săraci, cei mizerabili.

Într-o zi din anul 1819, se află că moș Madeleine fusese numit de către rege primarul orașului. Moș Madeleine refuză. Între timp, societatea, ținând seama de bogăția pe care o adunase, începuse să îl numească ”domnul Madeleine”.

În anul 1820, domnul Madeleine fu numit din nou primar. De această dată nu mai putu să refuze, fiindcă insistară toți să accepte, bogați ca și săraci, fruntași și oameni de rând.

III Sume depuse la Laffite

Primarul rămăsese la fel de simplu cum fusese în prima zi a apariției sale în orășel. Era serios, vorbea puțin și prefera singurătatea. Citea mult și se plimba cu plăcere. Dădea multe sfaturi practice bune oamenilor, făcea multe fapte bune pe ascuns.

Unii susțineau că este un personaj misterios. Niște cucoane îi cerură să le arate odaia lui. Ele nu observară niciun lucru de preț în afară de două sfeșnice din argint.

Oamenii mai șopteau și că domnul Madeleine este milionar. În realitate avea depuse la banca Laffite ceva mai mult de șase sute de mii de franci.

IV Domnul Madeleine în doliu

La începutul anului 1821, domnul Madeleine află din ziare că murise domnul Myriel, episcopul din Digne, la vârsta de optzeci și doi de ani.

Primarul se îmbrăcă în doliu, oamenii remarcară și traseră concluzia că fusese rudă cu monseniorul. O doamnă curioasă îl și întrebă, dar el răspunse că fusese în tinerețe fecior în familia episcopului.

V Palide fulgerări în zare

Cu vremea, locuitorii din Montreuil-sur-mer încetară să mai fie curioși și să-l bârfească pe primar. Respectul devenise unanim. Singurul care îl privea bănuitor era inspectorul de poliție Javert. Inspectorul era obsedat de domnul primar, voia să știe cine era acel om și era sigur că îl mai văzuse undeva.

Javert se născuse să fie polițist. Respecta stăpânirea și ura răzvrătirea, socotind furtul, omorul, toate infracțiunile ca forme ale răzvrătirii. De asemenea, socotea că aceia care trecuseră chiar și numai o singură dată pragul răului nu se mai pot îndrepta, sunt pierduți pentru totdeauna.

Domnul Madeleine observase privirile bănuitoare al lui Javert. Nu-i pusese nicio întrebare și se purtase cu el așa cum se purta cu toți ceilalți, calm și binevoitor.

* * *

Urmează Mizerabilii (11)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!