ÎN RĂZBOI. Povestire pe scurt (6)

roman de DUILIU ZAMFIRESCU

XVI

În noaptea dinaintea atacului începu să plouă. A doua zi, însă, oștile române și ruse aveau să pornească asaltul, că așa e în război, nu se ține seama de vitregiile vremii. Ba chiar unii soldații români vorbeau că domnitorului nostru pe o astfel de vreme îi plăcea să se bată. Alții vorbeau de ale lor, de datorii, de boii neplătiți. Cei mai mulți stăteau tăcuți, gândindu-se la rosturile gospodăriei lor sau închipuindu-se în luptă.

ÎN RĂZBOI. Povestire pe scurt (5)

roman de DUILIU ZAMFIRESCU

XIII

Milescu se întoarse la regiment. Deși erau în război, închiriase cea mai frumoasă casă din Băilești, cu patru odăi, geamuri la ferestre, dușumea pe jos și acoperită cu tablă. Camarazii lui profitau de el, luându-l ușor în derâdere, ca soldații de meserie pe unul de ocazie. Îi transformaseră casa în club și acum, când ajunsese acasă, în două odăi jucau cărți - într-una preferans și în cealaltă poker, joc nou, pe care nu-l știau toți și curioșii stăteau îngrămădiți în jurul jucătorilor.

ÎN RĂZBOI. Povestire pe scurt (4)

roman de DUILIU ZAMFIRESCU

X

De când aflase că Natalia urma să vină în vizită la Stănești,  Mihai Comăneșteanu se afla în război cu sufletul său. Se tot întreba dacă Anna știa ceva despre legătura lui cu Natalia, apoi își spunea că s-a apropiat prea mult de Anna, s-ar fi mutat la corturi cu ceilalți ofițeri, i-ar fi spus Annei, nici el nu știa ce să facă.

ÎN RĂZBOI. Povestire pe scurt (3)

roman de DUILIU ZAMFIRESCU

VII

Sosi, până la urmă, și Milescu, împreună cu Elena și cu Anna. Mihai fusese cam îngrijorat. Erau în război, în seara aceea urma să treacă Dunărea și Milescu nu mai sosea.

Auzind vestea, femeile se întristară, dar Mihai le lămuri că treceau Dunărea numai în recunoaștere. Stând apoi de vorbă numai cu Anna, Mihai simți că sentimentele sale pentru ea deveneau tot mai puternice.

ÎN RĂZBOI. Povestire pe scurt (2)

roman de DUILIU ZAMFIRESCU

IV

Rușii trecuseră Prutul, turcii se pregăteau să treacă Dunărea, țara era în război. Unii plecară iute dincolo de graniță, la Brașov sau mai departe. Cei mai mulți rămaseră pe loc, să își înfrunte soarta.

Mihai Comăneșteanu se hotărî să plece imediat la regiment, deși ar mai fi avut câteva zile până la data stabilită. Se duse întâi la Sașa. Îi ceru ca, dacă ar fi fost ca el să moară in razboi, Alexandru, băiatul cel mare al Sașei, să poarte numele Comăneșteanu, ca să ducă mai departe numele de familie. Sașa promise că așa va face.

ÎN RĂZBOI. Povestire pe scurt (1)

roman de DUILIU ZAMFIRESCU

I

Într-o zi de aprilie a anului 1877, în centrul Bucureștilor era mare agitație. Vânzătorii de jurnale anunțau că vin rușii, iar oamenii priveau preocupați și nu prea veseli, simțind că țara va intra în război.

Mihai Comăneșteanu trecu prin mulțime, căutând să ia o trăsură ca să ajungă mai repede la Sașa, soră-sa. În grabă, se izbi de un domn în care îl recunoscu pe Milescu, fost coleg de școală. La fel de vorbăreț ca în urmă cu zece ani, Milescu îl pofti la el acasă, la masă, seara pe la șapte și jumătate.

Acasă la Sașa se afla toată familia: sora lor, Victoria, și soțul ei, colonelul Amza, cealaltă soră, Mary, și soțul ei, căpitanul Dudescu, Matei, soțul Sașei.