KLAUS CEL MIC ȘI KLAUS CEL MARE (3)

basm de HANS CHRISTIAN ANDERSEN

      Klaus cel mic a îmbrăcat-o în haine de sărbătoare pe bunica lui și a așezat-o sprijinită în căruță, de părea că este vie. A pornit la drum și în zori a ajuns la un han mare. A intrat în han și a cerut de mâncare. I-a cerut hangiului să-i ducă și bunicii un pahar cu băutură, dar să-i vorbească tare, fiindcă e cam surdă.

KLAUS CEL MIC ȘI KLAUS CEL MARE (2)

basm de HANS CHRISTIAN ANDERSEN

     Bărbatul l-a văzut pe Klaus cel mic pe șură și l-a poftit în casă. S-au așezat la masă, iar Klaus cel mic și-a pus sacul cu pielea de cal la picioare. Femeia le-a dat la amândoi să mănânce terci. Klaus cel mic era cu gândul la bunătățile din cuptor. A dat cu piciorul în sac, pielea a scârțâit și el i-a cerut să facă liniște.

MICA SIRENĂ sau ZÂNA MĂRII (2)

basm de HANS CHRISTIAN ANDERSEN

Mica sirenă i-a spus bunicii ei că ar vrea să fie şi ea om. Bunica i-a răspuns că asta s-ar putea întâmpla doar dacă un om ar iubi-o mai mult decât pe tatăl şi pe mama lui şi i-ar jura credinţă pe veşnicie. Apoi îi spuse că asta nu se poate întâmpla, fiindcă sirenele au în loc de picioare o coadă de peşte. Oamenilor li se pare asta foarte urât.

COPILĂRIA. Povestire pe scurt (4)

roman de MAXIM GORKI

VII

În scurtă vreme, Alioșa înțelese că Dumnezeu, cel la care se ruga bunica nu era la fel cu cel la care se ruga bunicul. Bunica se ruga cu vorbe bune și calde, din suflet, iar Dumnezeul ei era bun și îndurător, iubind toți oamenii. Bunicul se ruga cu rugăciuni învățate pe dinafară, spuse răspicat, iar Dumnezeul lui era parcă un paznic pus să pândească oamenii, să-i prindă când greșesc și să le dea pedepse pline de cruzime. De aceea, băiatul îl înțelegea pe Dumnezeul bunicii, nu se temea de el și îi era rușine să-l mintă. Nu numai atât, dar se întreba cum se face că bunicul nu îl vede pe Dumnezeul cel bun.

COPILĂRIA. Povestire pe scurt (3)

roman de MAXIM GORKI

V

Când a sosit primăvara, bunicul a cumpărat o casă în altă parte, Iakov a rămas în oraș, iar Mihail s-a mutat de cealaltă parte a râului.
Casa bunicului avea o cârciumă la parter, iar sus stăteau mulți chiriași. Casa avea grădină și livadă și bunica muncea cu drag ba în casă, ba pe afară. Mama lui Alioșa venea rar de pe unde stătea, rămânea puțin apoi pleca.

BUNICA. Povestire pe scurt

povestire de BARBU DELAVRANCEA

Bunica era înaltă, slabă, cu părul alb şi creţ. Cum deschidea poarta, nepotul îi sărea înainte, ea îl punea să ghicească ce i-a adus, alune, stafide, năut sau turtă-dulce. După ce ghicea şi îşi căpăta darul, nepotul îi săruta mâna, apoi mergeau în fundul grădinii. Ea începea să toarcă, el se culca pe spate, cu capul în poala ei.

Bunica îl întreba ce-ar mai vrea, deşi ştia. Nepotul îi spunea, deşi ştia că ştie. Şi bunica începea povestea. Ea povestea, nepotul o întreba câteodată ceva şi o făcea să râdă şi să îl sărute pe păr. Ba că de ce îi părea rău împăratului că nu are copii, că el nu are şi nu îi pare rău, ba că de ce nu rodeau cei doi meri din gradina împăratului.

HEIDI FETIȚA MUNȚILOR. Povestire pe scurt (18)

roman de JOHANNA SPYRI

Capitolul XVIII. Se despart, dar își spun ”la revedere”

Clara începuse să umble bine de tot. Într-o dimineață, pe când Heidi fetița munților și Clara stăteau pe bancă în fața cabanei, apăru bătrâna doamnă Sesemann, pe calul ei alb, străjuită de cele două călăuze. Se miră când văzu ce bine arată nepoata ei și întrebă de ce nu stă în scaunul cu rotile.

HEIDI FETIȚA MUNȚILOR. Povestire pe scurt (11)

roman de JOHANNA SPYRI

Capitolul XI. O seară de vară la munte

Când reveni, domnul Sesemann văzu că Heidi fetița munților era palidă și slăbise. Nu numai atât, dar descoperi ca Heidi incepuse să umble în somn, noaptea. Sfătuit și de doctor, domnul Sesemann hotărî să o trimită înapoi în Elveția.

HEIDI FETIȚA MUNȚILOR. Povestire pe scurt (10)

roman de JOHANNA SPYRI

Capitolul X. Heidi câștigă și pierde

În timpul după-amiezilor, bunica o chema pe Heidi fetița munților în camera ei și stăteau de vorbă. Bunica avea mai multe păpuși și bucăți de materiale colorate și îi arătă fetiței cum să le facă rochițe și alte haine frumoase. Încet, încet, o învăță pe Heidi croitorie.

HEIDI FETIȚA MUNȚILOR. Povestire pe scurt (9)

roman de JOHANNA SPYRI

Capitolul IX. O bunică

Pregătirile făcute înainte de sosirea bunicii Clarei, dovedeau că aceasta este o persoană cu un cuvânt greu în casă. Când ajunse, bunica voi imediat să o vadă pe Heidi fetița munților, deși guvernanta și camerista îi porunciseră să nu se miște din camera ei.