MIZERABILII. Povestire pe scurt (31)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a III-a MARIUS

Cartea a doua UN MARE BURGHEZ

I Nouăzeci de ani și treizeci și doi de dinți

La 1831, pe o străduță de pe lângă Temple, trăia un om foarte bătrân, un om al secolului al XVIII-lea, mândru de vechea lui origine burgheză.

Domnul Gillenormand avea peste nouăzeci de ani, avea toți dinții în gură și era sănătos tun. Era iute și se înfuria ușor. Când se mânia, o snopea în bătaie pe fiica lui, trecută de cincizeci de ani și nemăritată.

CE A SPUS BUNICA. Povestire pe scurt

povestire de IONEL TEODOREANU

din ciclul ”În casa bunicilor”

Bunica  veni ca o vijelie, cu ochii împungând, cu gura strânsă, cu nasul ascuţit. Îl zmuci de umăr pe nepot şi îl întrebă ce e "asta". Nepotul, palid, fără voce, spuse că e un pachet de ţigări. Ea întrebă de unde au apărut ţigări în casa ei şi tăcu, privindu-l fioros ca o gură de tun. El, blând ca iedul în gura lupului, abia şopti că poate le-a uitat tată-su.

Bunica îşi înfipse unghiile în urechea nepotului şi îl somă, crescând ca un gheţar când iese din apă, să spună drept.

CE A SPUS BUNICUL. Povestire pe scurt

povestire de IONEL TEODOREANU

din ciclul ”În casa bunicilor”

De vreo două seri, bunicul se uita lung la nepot. Tot de atunci se ducea mereu în odaia acestuia, când se retrăgea la culcare, de parcă i-ar fi trebuit ceva de pe acolo. Bunica îl întreba ce caută și el răspundea că îşi caută ochelarii. Bunica îl întorcea înapoi spunându-i că sunt pe nas. Bunicul nu avea încotro şi venea înapoi.

Într-o zi, bunicului îi veni o idee sau poate îi şoptise motanul. Seara, cucoana Elencu e tare trează, în schimb după masa de prânz, doarme adânc.

NUCUL LUI ODOBAC. Povestire pe scurt (1)

nuvelă de EMIL GÂRLEANU

Pe dealul lutos şi sterp de lângă satul Arşiţeni se afla nucul lui Odobac, un nuc bătrân de sute de ani, cu umbra întinsă pe tot dealul.  Copacul era  pe partea de loc a Odobăceştilor, neam din care mai trăiau moş Toader şi nepotul său de frate, Mitru Odobac, un tânăr de vreo douăzeci şi cinci de ani pe care moşul îl crescuse ca pe fiul său, după moartea fratelui.

De la o vreme Mitru era cam schimbat.  Moş Toader află cu mirare de la primar că nepotul său  se pregăteşte să o ia de nevastă pe Ruja  lui Cazacu din Moghileni. Se duse mânios acasă şi îl certă pe Mitru că a aflat de la alţii că vrea să se însoare şi că o vrea tocmai pe Ruja, fata unui hoţ de cai care furase chiar şi de la tatăl băiatului.

POVESTE DE CRĂCIUN. Povestire pe scurt (5)

nuvelă de CHARLES DICKENS

Stanța III

Al doilea Spirit (continuare)

Scrooge asculta vuietul vântului pe mare. Deodată se trezi, împreună cu Uriașul, într-o odaie caldă. Aici nepotul său, Fred, râdea în gura mare, împreună cu soția lui. Mai erau acolo sora soției lui și mai mulți prieteni de-ai lor. Râdeau vorbind chiar despre Scrooge. Îl compătimeau că, deși bogat, se lipsea de toate lucrurile plăcute pe care ar fi putut să le aibă. Fred povesti că îl invita în fiecare an la petrecerea de Crăciun. El refuzase de fiecare dată, preferând biroul său mucegăit și apartamentul său prăfuit.

POVESTE DE CRĂCIUN. Povestire pe scurt (1)

nuvelă de CHARLES DICKENS.

Poveste de Craciun sau Colind de Crăciun (A Christmas Carol, titlul original fiind ”A Christmas Carol in Prose, Being a Ghost Story of Christmas”, adică ”Colind de Crăciun în proză, poveste de Crăciun cu fantome”) 

Stanța I

Fantoma lui Marley

Întâmplările din această poveste de Crăciun au fost scrise acum vreo sută șaptezeci de ani.

BUNICA. Povestire pe scurt

povestire de BARBU DELAVRANCEA

Bunica era înaltă, slabă, cu părul alb şi creţ. Cum deschidea poarta, nepotul îi sărea înainte, ea îl punea să ghicească ce i-a adus, alune, stafide, năut sau turtă-dulce. După ce ghicea şi îşi căpăta darul, nepotul îi săruta mâna, apoi mergeau în fundul grădinii. Ea începea să toarcă, el se culca pe spate, cu capul în poala ei.

Bunica îl întreba ce-ar mai vrea, deşi ştia. Nepotul îi spunea, deşi ştia că ştie. Şi bunica începea povestea. Ea povestea, nepotul o întreba câteodată ceva şi o făcea să râdă şi să îl sărute pe păr. Ba că de ce îi părea rău împăratului că nu are copii, că el nu are şi nu îi pare rău, ba că de ce nu rodeau cei doi meri din gradina împăratului.

MARA. Povestire pe scurt (8)

de IOAN SLAVICI

XX. Norocul casei

Persida nu a putut să stea fără bărbatul ei. S-a întors acasă şi şi-au reluat traiul. Naţl i-a spus că Bandi e fratele lui şi că taică-său va trebui să facă ceva. A început iar să bea şi să o bată pe Persida. În iarnă, Persida a născut un băiat. Nepotul, norocul casei, a adus-o din nou pe Mara în casa Persidei.