roman de MAXIM GORKI
VII
În scurtă vreme, Alioșa înțelese că Dumnezeu, cel la care se ruga bunica nu era la fel cu cel la care se ruga bunicul. Bunica se ruga cu vorbe bune și calde, din suflet, iar Dumnezeul ei era bun și îndurător, iubind toți oamenii. Bunicul se ruga cu rugăciuni învățate pe dinafară, spuse răspicat, iar Dumnezeul lui era parcă un paznic pus să pândească oamenii, să-i prindă când greșesc și să le dea pedepse pline de cruzime. De aceea, băiatul îl înțelegea pe Dumnezeul bunicii, nu se temea de el și îi era rușine să-l mintă. Nu numai atât, dar se întreba cum se face că bunicul nu îl vede pe Dumnezeul cel bun.
