roman de MAXIM GORKI
III
Țigănuș era foarte prețuit pentru cât era de priceput și de bunicul și de fiii lui. De aceea se și purtau frumos cu el, iar Iakov și Mihail nu îi făceau niciodată șotii umilitoare cum îi făceau lui Grigori.
Bunica avusese optsprezece copii, dar trăiseră numai Iakov, Mihail și Varvara. Pe lângă ei îl crescuse și pe Țigănuș - Ivan, de fapt, pe care îl părăsise cineva la poarta lor, pe când era sugar.
Ivan avea suflet bun și îi distra grozav pe copii sâmbătă seara, după ce bunicul pleca la biserică, la vecernie. În zilele de sărbătoare, când bunicul și unchiul Mihail plecau în ospeție, făceau și ei petrecere. Veneau unchiul Iakov, cu chitara în mână, dădaca Evghenia, Țigănuș, apoi încă alți câțiva. Iakov cânta întâi cântece triste, care le sfâșiau inimile, apoi cântece de joc. Țigănuș juca fără să obosească și, uneori, juca însăși bunica.
Odată, după o astfel de petrecere, unchiul Iakov începu să urle, să-și sfâșie cămașa și să-și smulgă părul din cap. Alioșa îi întrebă pe bunica și pe Ivan de ce făcuse așa, dar aceștia nu voiră să-i spună. Meșterul Grigori îl lămuri. Iakov își chinuise nevasta și o ucisese în bătaie, iar acum îl mustra cugetul. Meșterul îi mai spuse băiatului că nevasta lui Iakov fusese o femeie bună, iar neamul Kașirinilor nu suferă oamenii buni. Așa îi amărâseră zilele și tatălui său, până îl dăduseră gata.
Alioșa descoperi că Țigănuș se duce la piață la cumpărături, dar mai mult fura decât cumpăra. Și asta la îndemnul bunicului și al fiilor lui, care erau zgârciți și se bucurau că se cheltuiesc mai puțini bani.
La scurt timp Țigănuș își găsi moartea, zdrobit de o cruce uriașă de stejar, în timp ce o căra cu greu spre cimitir. Crucea era pentru mormântul nevestei lui Iakov, iar acesta jurase că o va duce el în spinare până la cimitir. Când venise timpul, îl pusese pe Ivan să o care, acesta se poticnise din cauza greutății uriașe, crucea venise peste el și îl zdrobise.
Bunica avusese optsprezece copii, dar trăiseră numai Iakov, Mihail și Varvara. Pe lângă ei îl crescuse și pe Țigănuș - Ivan, de fapt, pe care îl părăsise cineva la poarta lor, pe când era sugar.
Ivan avea suflet bun și îi distra grozav pe copii sâmbătă seara, după ce bunicul pleca la biserică, la vecernie. În zilele de sărbătoare, când bunicul și unchiul Mihail plecau în ospeție, făceau și ei petrecere. Veneau unchiul Iakov, cu chitara în mână, dădaca Evghenia, Țigănuș, apoi încă alți câțiva. Iakov cânta întâi cântece triste, care le sfâșiau inimile, apoi cântece de joc. Țigănuș juca fără să obosească și, uneori, juca însăși bunica.
Odată, după o astfel de petrecere, unchiul Iakov începu să urle, să-și sfâșie cămașa și să-și smulgă părul din cap. Alioșa îi întrebă pe bunica și pe Ivan de ce făcuse așa, dar aceștia nu voiră să-i spună. Meșterul Grigori îl lămuri. Iakov își chinuise nevasta și o ucisese în bătaie, iar acum îl mustra cugetul. Meșterul îi mai spuse băiatului că nevasta lui Iakov fusese o femeie bună, iar neamul Kașirinilor nu suferă oamenii buni. Așa îi amărâseră zilele și tatălui său, până îl dăduseră gata.
Alioșa descoperi că Țigănuș se duce la piață la cumpărături, dar mai mult fura decât cumpăra. Și asta la îndemnul bunicului și al fiilor lui, care erau zgârciți și se bucurau că se cheltuiesc mai puțini bani.
La scurt timp Țigănuș își găsi moartea, zdrobit de o cruce uriașă de stejar, în timp ce o căra cu greu spre cimitir. Crucea era pentru mormântul nevestei lui Iakov, iar acesta jurase că o va duce el în spinare până la cimitir. Când venise timpul, îl pusese pe Ivan să o care, acesta se poticnise din cauza greutății uriașe, crucea venise peste el și îl zdrobise.
IV
Iarna, Alioșa dormea înfășurat de patru ori în plapuma groasă. Bunica își spunea rugăciunile, se ruga la Dumnezeu pentru fiecare dintre ai casei, apoi venea și ea lângă el. Îi povestea despre Dumnezeu, despre rai și despre îngeri. Îi spunea apoi despre mătușa Natalia, care se ruga să o ia Dumnezeu fiindcă bărbatul ei, Mihail, o bătea rău. Îi povestea și despre ea, cum o bătuse bunicul înainte vreme, și câte altele.
Într-o seară, bunicul dădu buzna peste ei și le spuse că arde casa. Bunica ieși în grabă și descurcă toate: scoase vitriolul din atelier și vârî damigeana într-un troian, ca să nu o ajungă focul și să explodeze, apoi strigă la fiii ei să împartă la oameni topoare și lopeți, să da jos acoperișul și să arunce cu omăt. În scurtă vreme sosiră și pompierii, așa că focul fu stins repede.
Ai casei nu apucară să se culce, fiindcă, de spaimă, pe Natalia o apucaseră durerile facerii. Urla cum Alioșa nu își amintea ca mama lui să fi urlat când îl născuse pe frățiorul lui. Mătușa Natalia muri, iar Alioșa, după moartea ei, se simți apăsat de tot ceea ce văzuse în casa bunicului.
Într-o seară, bunicul dădu buzna peste ei și le spuse că arde casa. Bunica ieși în grabă și descurcă toate: scoase vitriolul din atelier și vârî damigeana într-un troian, ca să nu o ajungă focul și să explodeze, apoi strigă la fiii ei să împartă la oameni topoare și lopeți, să da jos acoperișul și să arunce cu omăt. În scurtă vreme sosiră și pompierii, așa că focul fu stins repede.
Ai casei nu apucară să se culce, fiindcă, de spaimă, pe Natalia o apucaseră durerile facerii. Urla cum Alioșa nu își amintea ca mama lui să fi urlat când îl născuse pe frățiorul lui. Mătușa Natalia muri, iar Alioșa, după moartea ei, se simți apăsat de tot ceea ce văzuse în casa bunicului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !