KLAUS CEL MIC ȘI KLAUS CEL MARE (1)

basm de HANS CHRISTIAN ANDERSEN

     

Într-un sat trăiau odată doi oameni ce purtau același nume: Klaus. Unul dintre ei avea un cal, iar celălalt avea patru cai. Luându-se după câți cai avea fiecare, oamenii le-au spus Klaus cel mic și Klaus cel mare.

     Cei doi se învoiseră să lucreze împreună. Klaus cel mic ara de luni până sâmbătă pentru Klaus cel mare, înhămându-și calul alături de caii acestuia. Duminica, Klaus cel mare îi împrumuta cei patru cai lui Klaus cel mic, care își ara și el pământul cu cei cinci cai.

     Klaus cel mic era foarte mândru când ara cu cei cinci cai. Când trecea cineva, el pocnea din bici și striga tare ”Hi, căluții mei!” Pe Klaus cel mare îl supăra asta și i-a cerut lui Klaus cel mic să nu mai strige așa, fiindcă numai un cal era al lui. Klaus cel mic nu l-a ascultat, așa că tovarășul lui, mânios, i-a omorât calul.

     Klaus cel mic a jupuit pielea de pe cal, a uscat-o, a pus-o într-un sac și a plecat cu ea la târg, să o vândă. Noaptea l-a prins pe drum și el a bătut la ușa unei case, ca să ceară găzduire. Femeia care a deschis i-a spus că bărbatul ei nu este acasă și nu îl poate găzdui. Klaus cel mic s-a dus atunci pe șură.

     Din șură, el a văzut prin oblonul de la fereastră cum femeia stătea la masă cu dascălul de la biserică. Pe masă se aflau friptură, pește, plăcintă și vin. Deodată, s-au auzit pași în curte. Era bărbatul femeii, un om cumsecade care avea doar o ciudățenie: nu putea să-i sufere pe dascălii de biserică.

    Cei din casă, auzind că vine bărbatul, s-au speriat. Dascălul a intrat într-o ladă mare din odaie, iar femeia a ascuns vinul și mâncarea în cuptor.

* * *

Sursa foto

Urmează Klaus cel mic si Klaus cel mare (2) 

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!