Când zânele se opriră și începură să-l privească, feciorul împăratului scoase repede fluierul și începu să cânte. Zânele și împărăteasa lor porniră să joace și jucară fără oprire până când obosiră. Îl rugară pe flăcău să nu mai cânte, dar el spuse că nu se oprește până când nu îi spun unde sunt ochii stăpânului său.
Se afișează postările cu eticheta Doisprezece dumicați de pâine. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta Doisprezece dumicați de pâine. Afișați toate postările
24 iulie 2018
DOISPREZECE DUMICAȚI DE PÂINE (1)
Poveste sârbească din volumul ”Povești de aur” de Nicolae Batzaria
Unui împărat îi muri împărăteasa și rămase văduv, cu un copil mic, un băiețel. Copilul, fiind așa de mic, plângea mereu. Împăratul se hotărî să se însoare a doua oară, ca să aibă cine se îngriji de el.
Odată, împăratul se duse la vânătoare și întâlni la un izvor o femeie frumoasă. Ea umplea cu apă douăsprezece tigve (vase făcute dintr-un fel de bostani uscați și scobiți).
Abonați-vă la:
Postări (Atom)