Nu toți au norocul să aibă o caligrafie perfectă. Am întâlnit copii și adolescenți preocupați de scrisul lor, dornici să scrie mai frumos, mai ordonat. Unii erau îndemnați de părinți, alții de profesori. Argumentul: scrisul contează. Contează și la examenele scrise, la capacitate, la bacalaureat, la facultate, contează mai ales la angajare, după terminarea studiilor.
Ajutor pentru elevi, amintiri plăcute pentru părinți și bunici!
Se afișează postările cu eticheta noroc. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta noroc. Afișați toate postările
20 iulie 2018
AFLATUL. Povestire pe scurt
poveste culeasă de IOAN POP-RETEGANUL
La vechii greci, niște zeități numite Moire (Parce, la romani) controlau destinul oamenilor, de la naştere până la moarte. Pentru fiecare destin, Clothos învârtea roata ursitului, Lachesis trăgea din fuior firul vieţii, Atropos tăia firul şi hotăra în ce fel moare omul respectiv.
În mitologia româna, Moirele au fost preluate, cu numele de ursitoare, astfel: Ursitoarea, cea care ţine fusul şi furca, Soarta, cea care prezice destinul pruncului la naştere şi Moartea, cea care curmă firul vieţii.
Odată, demult, un boier mare se întorcea acasă, mergând pe jos. Pe drum îl prinse ploaia şi ajunse într-un sat când se înnoptase. A început să bată pe la uşile oamenilor, să ceară un loc de odihnă peste noapte. Nimeni nu l-a primit.
Ajunse boierul în capul satului, la o căsuţă mică. Privi pe fereastră şi zări la lumina slabă a vetrei un bărbat lângă vatră şi o bătrână ce stătea lângă pat.
Etichete:
Aflatul,
averea boierului,
bani,
basme,
băiat,
boier,
cioban,
Dumnezeu,
Ioan Pop-Reteganul,
lecturi,
necazuri,
noroc,
povestiri pe scurt,
scrisoare,
struguri,
ursitoare
17 iulie 2018
LIMIR ÎMPĂRAT. Povestire pe scurt (1)
basm de IOAN SLAVICI
![]() |
| Adăugați o legendă |
O văduvă săracă avea o fată frumoasă și harnică, pe nume Lia. Mama o visa adesea pe Lia veselă și fericită, îmbrăcată în bogate haine împărătești. Când se trezea și o vedea cu hainele ei sărăcăcioase, mama se întrista. Își revenea apoi, fiindcă Lia era veselă chiar și așa săracă.
Într-o zi, Lia îi spuse mamei sale că pleacă în lume să își caute norocul. pe drum, întâlni întâi o turmă de oi. Lâna oilor era plină de scaieți și fata se opri și le curăță pe toate. Câinii care însoțeau turma șchiopătau, fiindcă aveau tălpile pline de spini. Lia le scoase spinii unul câte unul și plecă mai departe, însoțită de mulțumirile și urările celor pe care îi ajutase.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)


