20 iulie 2018

AFLATUL. Povestire pe scurt

poveste culeasă de IOAN POP-RETEGANUL

La vechii greci, niște zeități numite Moire (Parce, la romani) controlau destinul oamenilor, de la naştere până la moarte. Pentru fiecare destin, Clothos învârtea roata ursitului, Lachesis trăgea din fuior firul vieţii, Atropos tăia firul şi hotăra în ce fel moare omul respectiv.
În mitologia româna,  Moirele au fost preluate, cu numele de ursitoare, astfel: Ursitoarea, cea care ţine fusul şi furca, Soarta, cea care prezice destinul pruncului la naştere şi Moartea, cea care curmă firul vieţii. 


Odată, demult, un boier mare se întorcea acasă, mergând pe jos. Pe drum îl prinse ploaia şi ajunse într-un sat  când se înnoptase. A început să bată pe la uşile oamenilor, să ceară  un loc de odihnă peste noapte. Nimeni nu l-a primit.
Ajunse boierul în capul satului, la o căsuţă mică. Privi pe fereastră şi zări la lumina slabă a vetrei un bărbat lângă vatră şi o bătrână ce stătea lângă pat.
Boierul ceru găzduire. Omul spuse că nu îl poate primi fiindcă aşteaptă să-i nască nevasta, e moaşa lângă ea.
În timp ce vorbeau, femeia născu un băiat.  De bucurie, îl primiră şi pe boier în casă. Îi dădură un loc  să doarmă în fundul odăii, sub fereastră.
După miezul nopţii, boierul, care nu putea adormi în loc străin, auzi cum vin sub fereastră niște ursitoare şi încep a ursi. Prima ursitoare spuse că băiatul va trece prin multe necazuri. Le va birui şi va ajunge bine. A doua spuse că va fi voinic şi  va avea noroc. A treia ursitoare adăugă că va moşteni toată averea boierului care se află acum în casă.
Boierul nu mai închise ochii până la ziuă. Când se treziră toţi, el le ceru copilul, pe motiv că ei sunt tineri şi o să mai facă alţii. El nu poate avea copii şi l-ar creşte pe al lor ca pe un fiu de boier.
Părinţii întâi nu voiră. Când văzură galbenii boierului gândiră şi ei că Dumnezeu le va mai da copii, dar bani nu se ştie şi i-l dădură.
Boierul ieşi din sat şi ajunse în pădure. El lăsă copilul într-o scorbură, să-l mănânce fiarele şi plecă. Băiatul se puse pe plâns. Un cioban, chiar de-al boierului, îl auzi şi îl luă de acolo. Îi puse numele Aflatul şi îl crescu bine şi frumos până se făcu de  douăzeci de ani.
Tocmai atunci veni boierul pe la stână şi află povestea băiatului. Îşi dădu imediat seama cine este. Îi spuse ciobanului că vrea să îl trimită până la el acasă cu o scrisoare pentru soția lui.
Aflatul luă scrisoarea, îşi făcu cruce şi plecă. Pe drum poposi sub un fag şi adormi. Pe vremea aceea Dumnezeu umbla pe pământ, însoţit de sfântul Petru. Trecură pe acolo și văzură flăcăul adormit. Dumnezeu luă scrisoarea din căciula ce îi stătea alături şi citi ce scrisese boierul.
Boierul îi scria soției sale să îl pună pe ţiganul casei să îi taie capul flăcăului. Dumnezeu scrise altă scrisoare şi o puse în căciulă. Plecă apoi mai departe cu Sfântul Petru, zicând că nu te poţi pune împotriva ursitoarelor.
Aflatul ajunse la curtea boierească, unde erau cucoana boierului şi cuconiţa Săftica, fata boierului. Fata citi cu glas tare scrisoarea de la tatăl său. Boierul îi poruncea soției să cheme îndată preotul să o cunune pe fată cu Aflatul. Cum cei doi se plăcuseră de la prima privire, cucoana făcu ce îi poruncise soţul ei.
După vreo săptămână sosi şi boierul şi tare scrâşni din dinţi când văzu ce s-a întâmplat. Ceru să vadă scrisoarea, dar acolo aşa scria.  Seara îl chemă pe paznicul viei şi îi spuse că a venit vremea strugurilor, să facă bine să împuşte pe oricine va intra în vie.
În timpul cinei începu o ploaie cu tunete şi fulgere. După cină spuse că tare îi e poftă de struguri. Cum auzi Aflatul porni de îndată să-i aducă. În scurtă vreme se întoarse cu strugurii, căci paznicul nu îl văzuse pe vremea aceea.
Furios, boierul porni spre vie, să-i ceară socoteală paznicului, însă îl doborî un foc de puşcă. Spre miezul nopţii boierul muri, dar întâi spuse ca nimeni să nu se pună împotriva ursitoarelor, chiar dacă este boier.
Aflatul şi Săftica moşteniră averea şi boieria, după cum fusese ursit de cele trei ursitoare.

Sfârșitul povestirii pe scurt a poveștii Aflatul

Sursa foto

Citește și altă povestire pe scurt după poveștile lui Ioan Pop-Reteganul:
  •  Doftorul Toderaş
Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !

2 comentarii:

  1. Ma bucur ca aceasta poveste nu s-a pierdut. Mi-o povestea bunicul meu inainte de culcare pe la inceputul anilor '80.

    RăspundețiȘtergere

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !