DOISPREZECE DUMICAȚI DE PÂINE (1)

Poveste sârbească din volumul ”Povești de aur” de Nicolae Batzaria

Unui împărat îi muri împărăteasa și rămase văduv, cu un copil mic, un băiețel. Copilul, fiind așa de mic, plângea mereu. Împăratul se hotărî să se însoare a doua oară, ca să aibă cine se îngriji de el.

Odată, împăratul se duse la vânătoare și întâlni la un izvor o femeie frumoasă. Ea umplea cu apă douăsprezece tigve (vase făcute dintr-un fel de bostani uscați și scobiți).

Împăratul o întrebă de ce umple tigvele cu apă. Femeia răspunse că face asta ca să se hrănească ea și fiica ei. Pentru fiecare tigvă primea un dumicat (o înghițitură) de pâine și așa se făceau doisprezece dumicați de pâine, cât să-și astâmpere foamea în fiecare zi.

Împăratul se gândi că femeia este potrivită pentru el și pentru băiat. Îi spuse că el este împăratul țării și o întrebă dacă nu vrea să se mărite cu el. Ea se învoi numaidecât, așa că se cununară și femeia ajunse împărăteasă.

Fetița împărătesei era mai mică decât băiatul împăratului. Cei doi copii se împrieteniră și se înțelegeau mai bine decât niște frați de sânge. Tot ce primeau de la împăratul împărțeau între ei frățește, fără să se certe vreodată.

Împărăteasa începu, însă, să vrea ca numai fata ei să se bucure de toate bunătățile. Se puse pe capul împăratului cu felurite vorbe. Că are mereu vise urâte, în care băiatul îl dădea jos de pe tron pe tatăl său ca să-i ia locul, iar pe ei îi transforma în slugi.

Împăratul se neliniști, iar împărăteasa se ținu de capul lui cu fel de fel de povești. Până la urmă împăratul își alungă băiatul, acum flăcău, de la casa părintească.

Tânărul fiu de împărat, îmbrăcat în haine sărăcăcioase, colindă prin țări străine multă vreme. Într-o seară, ajunse la o peșteră în care trăia un pustnic bătrân. Auzind gemete și vaiete, intră și îl găsi pe bătrân bolnav și însetat. Îi aduse repede apă, iar pustnicul se bucură foarte mult că cineva avusese milă de el. Îi spuse tânărului să-i ceară ce dorește și el are să-i dea.

Feciorul de împărat îi spuse că e foarte supărat și că ar avea nevoie de un leac împotriva supărării. Pustnicul îi dădu un fluier. Îi spuse că atât timp cât va cânta din fluier, el și toate ființele din jur se vor bucura și vor juca.

Tânărul plecă mai departe și, după un timp, se tocmi ca păstor de oi la un boier. Într-o seară, când venea cu turma de la păscut, auzi de departe plânsete în casă. Boierul fusese în locul unde horeau zânele, iar împărăteasa zânelor îi scosese ochii.

Feciorul de împărat lăsă oile, își luă o traistă cu mâncare și fluierul și porni să caute ochii boierului. Ajunse în poiana zânelor și văzu împărăteasa zânelor cum stătea lungită, iar douăsprezece zâne îi pieptănau părul strălucitor.

* * *

Sursa foto

Urmează Doisprezece dumicați de pâine (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !