VRĂJITORUL DIN OZ. Povestire pe scurt (12)

roman de LYMAN FRANK BAUM

Glinda îndeplinește dorința lui Dorothy

Cei patru se curățară de praf, se aranjară frumos și merseră la Glinda. Aceasta era tânără și frumoasă. Stătea pe un tron de rubine, avea părul roșcat și o rochie albă.

Dorothy îi istorisi toate pățaniile ei și ale tovarășilor de drum și îi ceru ajutorul. Glinda îi ceru boneta de aur. Acum avea și ea dreptul să le cheme pe maimuțele zburătoare și să le poruncească de trei ori.

VRĂJITORUL DIN OZ. Povestire pe scurt (11)

roman de LYMAN FRANK BAUM

Leul devine regele animalelor

După ce trecură zidul de porțelan cei patru străbătură un ținut plin de mlaștini, apoi o regiune uscată, dar plină de mărăcinișuri. Ajunseră apoi într-o pădure frumoasă, cu copaci înalți și un covor moale de frunze uscate. Leului îi plăcu foarte mult aici și spuse că orice fiară ar fi mulțumită să își aibă sălașul în această pădure.

VRĂJITORUL DIN OZ. Povestire pe scurt (10)

roman de LYMAN FRANK BAUM

Atacați de copacii luptători

A doua zi Dorothy și tovarășii ei își luară rămas bun de la toată lumea, îi dădură paznicului ochelarii și ieșiră iar pe porțile Orașului Smaragdelor. Toți erau bucuroși că plecaseră iar, mai ales Toto și Leul, care zburdau de bucurie. Îl pomeniră cu drag pe Vrăjitorul din Oz, chiar și Dorothy îl iertase că nu reușise să o ducă înapoi în Kansas.

VRĂJITORUL DIN OZ. Povestire pe scurt (9)

roman de LYMAN FRANK BAUM

Cum a fost lansat balonul

După vreo trei  zile Vrăjitorul din Oz o chemă pe Dorothy. Îi spuse că a găsit mijlocul  să o treacă peste pustiul ce înconjura țara, dar că nu știa încotro este Kansas. Intenționa să construiască un balon asemănător cu acela în care sosise el acolo și îi ceru ajutorul. Voia să plece și el cu ea, fiindcă se plictisise să stea tot timpul închis în palat.

VRĂJITORUL DIN OZ. Povestire pe scurt (8)

roman de LYMAN FRANK BAUM

Acum descoperim cine este Oz cel cumplit

Paznicul porților îi lăsă pe călători să intre în oraș după ce, ca și data trecută, le puse ochelarii cei verzi și îi încuie cu cheița. Vrăjitorul din Oz fu anunțat că s-au întors și că au ucis-o pe vrăjitoarea cea rea. Fură găzduiți din nou în aceleași camere și așteptară să fie chemați.

Trecură zile în șir și Vrăjitorul din Oz nu dădea nici un semn. Atunci trimiseră vorbă că, dacă nu-i primește, le vor chema împotriva lui pe maimuțele înaripate. Imediat primiră un răspuns, să vină la sala tronului a doua zi de dimineață.

VRĂJITORUL DIN OZ. Povestire pe scurt (7)

roman de LYMAN FRANK BAUM

Darurile winkiezilor

Dorothy îl eliberă pe Leul cel laș,  apoi îi chemă pe winkiezi și îi anunță că sunt liberi. Bucuroși, aceștia îi ajutară de îndată să-și găsească prietenii. Îl găsiră întâi pe Omul de tinichea. Îl îndreptară, îl peticiră, iar niște giuvaergii pricepuți îi făcură o coadă de aur la topor și un bidon de argint, încrustat cu aur și ornat cu piere prețioase, pentru uleiul cu care își ungea încheieturile.

VRĂJITORUL DIN OZ. Povestire pe scurt (6)

roman de LYMAN FRANK BAUM

Marele Oz

La palatul de marmură verde cu smaralde li se spuse că Vrăjitorul din Oz îi va primi pe rând, câte unul pe zi. De aceea urma să locuiască la palat timp de câteva zile, fiecare într-o altă cameră. A doua zi dimineață Dorothy fu condusă la vrajitor. Un dregător îi spuse că Marele Oz acceptase să îi primească după ce aflase că ea poartă pantofii fermecați și că are un semn luminos în frunte.

VRĂJITORUL DIN OZ. Povestire pe scurt (5)

roman de LYMAN FRANK BAUM

Regina șoarecilor de câmp

În timp ce îi duceau pe Dorothy și pe Toto, adormiți, Sperie-Ciori și Omul de tinichea salvară un șoarece din ghearele unei pisici sălbatice. Aflară apoi că mica vietate era regina șoarecilor de câmp. Drept răsplată, regina își chemă mii de supuși, cu frânghii lungi. Aceștia îl traseră din câmpul de maci pe Leul cel laș, pe un car din ramuri de copac (întocmai cum îl trăseseră cândva liliputanii pe Gulliver).

VRĂJITORUL DIN OZ. Povestire pe scurt (4)

roman de LYMAN FRANK BAUM

Călătorie spre marele Oz

Mergând ei prin pădurea cea deasă, ajunseră la un șanț adânc, ce avea colți de stâncă ascuțiți pe fundul lui. Leul cel laș spuse că el ar putea sări peste șanț, luându-i pe rând în spate. Așa și făcură. Îl lăsară pe leu să se odihnească puțin și porniră mai departe.

Nu merseră mult și auziră un zgomot ciudat. Leul cel laș le spuse că sunt kalidahii, fiare groaznice cu trup de urs și cap de tigru.  Mai merseră puțin și ajunseră la o prăpastie, mult mai mare decât prima. Pe aceasta leul nu putea să o sară.

VRĂJITORUL DIN OZ. Povestire pe scurt (3)

roman de LYMAN FRANK BAUM

Eliberarea tăietorului de lemne

În dimineața următoare, Dorothy și Sperie-Ciori porniră la drum și auziră deîndată niște gemete venind dinspre niște copaci.  Găsiră acolo un om întocmit din tinichea, care înțepenise cu brațul drept ridicat în sus, pregătit să dea cu toporul într-un copac. Cu o voce tristă le spuse că stă așa înțepenit de un an, de când îl cuprinsese rugina.

Într-o colibă, tăietorul de lemne avea un bidon cu ulei. Îl luară și îi unseră încheieturile, până se putu mișca. Dorothy îi spuse că se duc la Vrăjitorul din Oz și îi spuse și pentru ce. Omul de tinichea spuse că merge și el, să îi ceară să-i dea o inimă.

VRĂJITORUL DIN OZ. Povestire pe scurt (2)

roman de LYMAN FRANK BAUM

Dorothy scapă o sperietoare de ciori

Dorothy puse într-un coşuleţ nişte pâine, se încălţă cu pantofii magici şi plecă împreună cu Toto pe cărarea cea galbenă spre Oraşul Smaraldelor. Pe drum fu încântată de frumuseţea ţinutului, de câmpurile verzi şi de casele albastre ale altinezilor.

Seara poposiră la casa unui altinez bogat, care dădea o petrecere pentru prietenii lui, ca să sărbătorească eliberarea din robia vrăjitoarei.

VRĂJITORUL DIN OZ. Povestire pe scurt (1)

roman de LYMAN FRANK BAUM

Ciclonul

În mijlocul câmpiilor întinse şi arse de soare din Kansas trăiau unchiul Henry, mătuşa Em şi Dorothy, o fetiţă orfană. Totul era cenuşiu ca şi câmpiile: ochii şi obrajii mătuşii, barba şi cizmele unchiului, căsuţa spălată de ploi şi uscată de vânt şi de soare.

Căsuţa era mică, fiindcă materialele se aduceau de foarte departe şi erau scumpe. De fapt, avea o singură cameră şi, în mijlocul ei, sub un chepeng greu, o groapă, numită pivniţa pentru ciclon. Aici trebuia să se ascundă toată familia dacă se stârnea ciclonul, acel vârtej de vânt care putea smulge casele din pământ şi să ducă totul cu el.