VRĂJITORUL DIN OZ. Povestire pe scurt (5)

roman de LYMAN FRANK BAUM

Regina șoarecilor de câmp

În timp ce îi duceau pe Dorothy și pe Toto, adormiți, Sperie-Ciori și Omul de tinichea salvară un șoarece din ghearele unei pisici sălbatice. Aflară apoi că mica vietate era regina șoarecilor de câmp. Drept răsplată, regina își chemă mii de supuși, cu frânghii lungi. Aceștia îl traseră din câmpul de maci pe Leul cel laș, pe un car din ramuri de copac (întocmai cum îl trăseseră cândva liliputanii pe Gulliver).

Dorothy, trezită între timp, le mulțumi din suflet șoarecilor și reginei lor, fiindcă îl ajutaseră foarte mult pe mărețul animal.

Paznicul porților

Călătorii regăsiră cărarea cea galbenă, care îi duse către case vopsite în verde, garduri de culoare verde și oameni îmbrăcați în verde. Înțeleseră că se apropiau de Orașul Smaraldelor.

Seara cerură găzduire la o casă și fură primiți. Stăpânul casei le spuse că  Vrăjitorul din Oz nu lasă pe nimeni să intre la el și că nimeni nu l-a văzut vreodată la față. Se spunea despre el că poate lua orice înfățișare dorește, de pasăre, de elefant sau de pisică, de zână sau de spiriduș, dar nimeni nu îi văzuse adevăraul chip.

Oaspeții spuseră fiecare gazdei ce doresc de la marele Oz, iar gazda le spuse că, firește, Vrăjitorul din Oz poate să dea și minte și inimă și curaj și poate să o trimită și pe Dorothy în Kansas, dar cel mai greu va fi să intre la el.

Nevasta gazdei îi ospătă pe Dorothy, pe Toto și pe Leul cel laș apoi îi conduse la culcare (căci Sperie-Ciori și Omul de Tinichea nu mâncau, nu beau și nu dormeau niciodată).

A doua zi de dimineață porniră la drum. În scurtă vreme ajunseră la poarta zidului care înconjura Orașul Smaraldelor. La poartă era un paznic, micuț ca altinezii, dar cu haine, pălărie și pantofi de culoare verde.

Paznicul nu prea voi la început să îi lase să intre, spunând că Vrăjitorul din Oz este cumplit față de cei care îl deranjează degeaba, doar din curiozitate. Dorothy îi spuse că au motive serioase să ajungă la vrăjitor. Paznicul le puse fiecăruia câte o pereche de ochelari cu lentilele verzi, pe care toți cei care intrau în oraș erau obligați să-i poarte zi și noapte. Le încuie fiecăruia ochelarii la spate cu o cheiță, ca să nu poată să-i scoată și le spuse că, pasămite, trebuia să-i poarte ca să nu orbească de la marea strălucire din Orașul Smaraldelor.

* * *

Urmează Vrăjitorul din Oz (6)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !