VRĂJITORUL DIN OZ. Povestire pe scurt (2)

roman de LYMAN FRANK BAUM

Dorothy scapă o sperietoare de ciori

Dorothy puse într-un coşuleţ nişte pâine, se încălţă cu pantofii magici şi plecă împreună cu Toto pe cărarea cea galbenă spre Oraşul Smaraldelor. Pe drum fu încântată de frumuseţea ţinutului, de câmpurile verzi şi de casele albastre ale altinezilor.

Seara poposiră la casa unui altinez bogat, care dădea o petrecere pentru prietenii lui, ca să sărbătorească eliberarea din robia vrăjitoarei.

Toţi o credeau pe Dorothy o vrăjitoare, fiindcă o omorâse pe vrăjitoare şi purta acum pantofii ei. Nimeni nu ştia că, de fapt, era numai o fetiţă a cărei căsuţă căzuse din întâmplare peste vrăjitoarea de la Răsărit.

Dorothy îl întrebă pe altinezul-gazdă despre Oraşul Smaraldelor, dar acesta nu ştia nimic şi îi spuse că nimeni nu ştia, fiindcă era mai bine să stai departe de Vrăjitorul din Oz dacă nu aveai treabă cu el.

Fetiţa şi căţelul porniră mai departe. După o bucată de drum Dorothy se opri în dreptul unui lan de grâu, cu gândul să se odihnească. Pe câmp era o sperietoare de ciori, cu capul făcut dintr-un sac mic umplut cu paie, pe care erau desenate ochii, nasul, gura şi urechile. Pe cap avea o pălărie ţuguiată, era îmbrăcat cu nişte haine bărbăteşti ponosite, umplute şi ele cu paie, iar în picioare avea nişte ghete vechi.

Dorothyea văzu că sperietoarea îi face cu ochiul. Pe când îl privea uimită, Sperie-Ciori o salută şi o rugă să îl dea jos din prăjina în care era înfipt. Fata îl dădu jos şi împăiatul o rugă să îl ia cu ea. Voia să îl roage pe Vrăjitorul din Oz să îi dea şi lui creier, fiindcă îi era ruşine de ceilalţi că nu are minte.

Drumul prin pădure

Porniră la drum, dar după câteva ore drumul deveni din ce în ce mai greu. Pe alocuri cărămizile galbene lipseau și Sperie-Ciori se împiedica mereu şi cădea.

Poposiră la marginea drumului. Neavând creier, nici alte organe interne, Sperie-Ciori nu mânca niciodată, nu dormea şi nu simţea nici o durere sau oboseală, însă Dorothy şi Toto mâncară puţină pâine şi băură din apa unui pârâu.

Stătură apoi de vorbă. Dorothy povesti ce păţise şi Sperie-Ciori se miră că voia să plece din locuri aşa de frumoase ca să se întoarcă într-un ţinut cenuşiu. Fata îi spuse că vorbeşte aşa fiindcă nu are creier, ca nu exista loc mai drag decât acasă, indiferent cum este el.

Sperie-Ciori îi povesti cum îl făcuse pe el un fermier, apoi îl înfipsese în prăjină pe câmp. La început ciorile crezuseră că e om și se feriseră de el, ocolind câmpul. După un timp, o cioară bătrână își dăduse seama că e doar o sperietoare de ciori și se așezase pe umărul lui. Celelalte prinseseră și ele curaj și năpădiseră câmpul, mâncând cât grâu voiau. Cioara cea bătrână îi spusese că totul e să ai creier și să gândești. Atunci se hotărâse el să facă orice pentru a căpăta creier.

* * *

Urmează Vrăjitorul din Oz (3) 

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !