VRĂJITORUL DIN OZ. Povestire pe scurt (10)

roman de LYMAN FRANK BAUM

Atacați de copacii luptători

A doua zi Dorothy și tovarășii ei își luară rămas bun de la toată lumea, îi dădură paznicului ochelarii și ieșiră iar pe porțile Orașului Smaragdelor. Toți erau bucuroși că plecaseră iar, mai ales Toto și Leul, care zburdau de bucurie. Îl pomeniră cu drag pe Vrăjitorul din Oz, chiar și Dorothy îl iertase că nu reușise să o ducă înapoi în Kansas.

Merseră până cînd ajuseră la o pădure foarte deasă. Când să intre în pădure, Sperie-Ciori, care pășise primul, fu prins de crengile unui copac mare și aruncat cât colo. Căzătura nu îl duru, căci el nu simțea durerea. Se îndreptă în altă direcție, dar un alt copac îi făcu la fel.

Omul de tinichea ceru să încerce și el. O luă spre primul pom, care îl și cuprinse cu o creangă mare. Omul de tinichea o tăie cu toporul său și atunci copacul își ridică crengile de parcă l-ar fi durut și nu îl mai opri. Trecură cu toții de primul șir de copaci de la marginea pădurii, iar ceilalți copaci nu îi mai împiedicară să meargă prin pădure. Pasămite cei de la margine erau un fel de paznici.

La capătul pădurii dădură de un zid înalt, ce părea făcut din porțelan alb.

Țara gingașă de porțelan

În timp ce Dorothy, Toto și Leul traseră un pui de somn, Omul de tinichea făcu o scară cu lemne luate din pădure. Când termină, îi trezi pe cei care dormeau și urcară pe rând pe coama zidului. Fiecare, cum ajungea sus, scotea o exclamație de uimire.

În interiorul zidului era o mare întindere albă și netedă. Pe ea se aflau căsuțe viu colorate, atât de mici încât cea mai înaltă îi ajungea lui Dorothy numai până la brâu. În curți și în șoproane se aflau animale mititele, vaci, cai, oi, porci și pui. Oamenii, de mărimi potrivite cu mărimea caselor, aveau haine frumoase, viu colorate. Erau păstori și păstorițe, prinți și prințese, măscărici caraghioși. Toate acestea, dar toate, formau o țară de porțelan.

Călătorii coborâră de partea cealaltă a zidului. Din nebăgare de seamă frânseră piciorul unei vaci, iar mulgătoarea se supără pe ei fiindcă acum trebuia să meargă la meșter cu ea, să îi lipească piciorul.

Se mai întâlniră și cu un măscărici neobrăzat și cu o domniță. Era atât de frumoasă, încât Dorothy ar fi vrut să o ia cu ea, să o pună în casa mătușii Em. Domnița spuse că, dacă ar ieși din țara ei nu s-ar mai putea mișca și nu ar mai putea vorbi, ar sta doar dreaptă și s-ar lăsa admirată, dar nu dorea asta.

Ajunseră în sfârșit în cealaltă parte a țării de porțelan și trecură zidul din nou.

* * *

Urmează Vrăjitorul din Oz (11) 

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !