13 iunie 2018

VRĂJITORUL DIN OZ. Povestire pe scurt (4)

roman de LYMAN FRANK BAUM


Călătorie spre marele Oz


Mergând ei prin pădurea cea deasă, ajunseră la un șanț adânc, ce avea colți de stâncă ascuțiți pe fundul lui. Leul cel laș spuse că el ar putea sări peste șanț, luându-i pe rând în spate. Așa și făcură. Îl lăsară pe leu să se odihnească puțin și porniră mai departe.

Nu merseră mult și auziră un zgomot ciudat. Leul cel laș le spuse că sunt kalidahii, fiare groaznice cu trup de urs și cap de tigru.  Mai merseră puțin și ajunseră la o prăpastie, mult mai mare decât prima. Pe aceasta leul nu putea să o sară.
Sperie-Ciori spuse că s-ar putea face o punte dacă Omul de tinichea ar putea să taie copacul cel mare de pe marginea prăpastiei. Îi admirară ideea și Omul de tinichea se puse pe treabă. Când copacul fu aproape retezat, Leul cel laș îl împinse și copacul căzu cu coroana de cealaltă parte a prăpastiei.
Trecură bucuroși pe punte, dar li se iviră înainte doi kalidahi fioroși. Se întoarseră cu kalidahii după ei. Când ajunseră înapoi pe malul râpei, Sperie-Ciori avu ideea ca Omul de tinichea să taie copacul de tot și să îl împingă în prăpastie cu kalidahii pe el. Așa scăpară de fiarele acelea îngrozitoare.
Porniră prin pădure și ajunseră într-un târziu la malul unui râu larg. De partea cealaltă se vedea cărarea cea galbenă.

Câmpul de maci ucigători

Omul de tinichea făcu o plută și porniră să traverseze râul. Curentul era însă puternic și, la un moment dat, Sperie-Ciori înfipse prăjina în mâlul de pe fund, apa duse pluta repede înainte și el rămase deasupra apei, ținându-se de prăjină. Noroc cu o barză bună la suflet care, la rugămințile celorlalți, se duse în zbor, îl prinse cu ghearele și, cum era ușor, îl aduse pe mal, unde ajunseseră prietenii lui.
Fericiți, porniră mai departe. Trecură pe lângă câmpuri acoperite cu flori de toate culorile, printre care se aflau mănunchiuri mari de maci roșii. Pe măsură ce mergeau mai departe, macii deveneau tot mai mulți, iar mireasma lor tot mai aducătoare de somn. Dorothea nu știa asta și inspira cu plăcere parfumul florilor, până când simți că trebuie neapărat să doarmă.
Omul de tinichea și Sperie-Ciori văzură că și Leul cel laș trage să doarmă, iar Toto adormise în drum, lângă Dorothy. Asupra lor mirosul nu avea putere. Îi strigară leului să fugă repede înainte, până iese din câmpul de flori ucigătoare. Îi luară pe Dorothy și pe Toto și merseră mult prin câmpul de maci. Când să ajungă la capătul lui, dădură de Leul cel laș care adormise printre maci.
Mâhnit, Omul de tinichea spuse că e prea greu ca să-l poată mișca din loc, așa că va rămâne acolo să doarmă pentru totdeauna. Duseră fata și cățelul într-o pajiște cu iarbă moale, departe de maci, și așteptară să o trezească aerul proaspăt.

* * *

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă ! 

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !