VRĂJITORUL DIN OZ. Povestire pe scurt (3)

roman de LYMAN FRANK BAUM

Eliberarea tăietorului de lemne

În dimineața următoare, Dorothy și Sperie-Ciori porniră la drum și auziră deîndată niște gemete venind dinspre niște copaci.  Găsiră acolo un om întocmit din tinichea, care înțepenise cu brațul drept ridicat în sus, pregătit să dea cu toporul într-un copac. Cu o voce tristă le spuse că stă așa înțepenit de un an, de când îl cuprinsese rugina.

Într-o colibă, tăietorul de lemne avea un bidon cu ulei. Îl luară și îi unseră încheieturile, până se putu mișca. Dorothy îi spuse că se duc la Vrăjitorul din Oz și îi spuse și pentru ce. Omul de tinichea spuse că merge și el, să îi ceară să-i dea o inimă.

Omul de tinichea se născuse ca toți oamenii, făcut din carne și oase. Se făcuse tăietor de lemne, ca și tatăl său. Voise să se însoare cu o fată pe care o iubea din toată inima. Bunica ei nu voia să o lase să se mărite și vorbise cu vrăjitoarea cea rea de la Răsărit. Aceasta îi descântase toporul, care îi tăiase întâi un picior, apoi celălalt, apoi alte părți din trup. De fiecare dată înlocuise partea tăiată cu una din tinichea, până când devenise cu totul un om de tinichea, dar tot o iubea pe fată din toată inima. Atunci toporul descântat îl despicase în două, spintecându-i  inima. Tinichigiul îl reparase iar, dar inima nu o putuse repara. Acum voia o inima, ca să poată iubi din nou, fiindcă fusese cel mai fericit om de pe pământ în răstimpul cât iubise.

Leul cel laș

Cărarea cea galbenă străbătea acum o pădure deasă. Călătorii auziră un răget și în fața lor sări un leu mare. Cu o lovitură de labă îl făcu pe Sperie-Ciori să zboare la marginea drumului, cu alta îl doborî pe Omul de tinichea, apoi deschise gura să îl muște pe Toto care lătra îndârjit la el. Atunci Dorothy sări între leu și cățel și îi dădu leului o palmă peste bot. Îi strigă supărată să nu se atingă de un cățeluș, el, care e o dihanie atât de mare.

Leul cel laș recunoscu că e un fricos. Spuse că animalele, socotind că e regele lor, fugeau la primul său urlet, dar că el nu ar fi avut curaj să se lupte cu niciunul. Aflând că se duc la Vrajitorul din Oz și ce îi va cere fiecare, leul cel laș spuse că merge și el, să îi ceară să îi dea curaj.

Porniră cu toții mai departe. Pe drum, Omul de tinichea strivi din greșeală cu piciorul un gândăcel și se puse pe plâns. Spuse că, știind că nu are inimă, se ferește cu tot dinadinsul să nu facă vreun rău nimănui.

* * *

Urmează Vrăjitorul din Oz (4) 

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !