CĂLĂTORIILE LUI GULLIVER. Povestire pe scurt (1)

roman de JONATHAN SWIFT

Călătoria în Lilliput (Partea întâi)

I

Gulliver făcuse studii de navigaţie şi medicină. El călătorise de mai multe ori pe mare. Porni într-o nouă călătorie, dar vasul naufragie. Gulliver ajunse pe un ţărm pustiu unde adormi, obosit de lupta cu valurile mării.

Când se trezi, se afla în Lilliput. Simţi că e legat cu fire subţiri dar tari. Pe trupul său umblau o mulţime de omuleţi înalţi cât palma.
După ce sute de omuleţi îl hrăniră şi îi dădură de băut, construiră un fel de căruţă, o platformă cu douăzeci şi două de roţi, unde îl urcară cu nişte odgoane trase de macarale.
Căruţa, trasă de o mie cinci sute de cai, îl duse pe Gulliver la un templu uriaş, părăsit, care avea să-i servească drept locuinţă. În faţa templului era un turn în care se urcară împăratul acelei ţări şi mai mulţi curteni, ca să îl privească. Îl numiră Omul-Munte.

II

La început, Gulliver dormi pe jos, până îi făcură un pat. Se cusură laolaltă o sută cincizeci de saltele, iar pentru aşternut se folosiră şase sute de aşternuturi. O comisie imperială hotărî ca satele din jurul capitalei să aducă în fiecare dimineaţă la masa lui şase boi, patruzeci de oi şi altele.
Cu învoirea lui Gulliver, doi ofiţeri ai împăratului îi pătrunseră în buzunare şi scriseră un inventar al lucrurilor găsite. Cei doi omuleţi îi descriseră batista ca pe o bucată de stofă mare, ce ar fi putut fi folosită drept covor în sala cea mare a palatului imperial. Pieptănul era descris ca o maşină cu stâlpi lungi, iar ceasornicul de buzunar, ca un glob jumătate de argint, jumătate din ceva străveziu, care făcea un zgomot neîncetat.

III

Împăratul porunci să se organizeze fel de fel de spectacole pentru distracţia lui Gulliver. La unul dintre ele află că marile dregătorii li se dădeau celor care ieşeau învingători la dansul acrobaţilor, la înălţime, pe o frânghie subţire şi elastică. Uneori erau puşi să facă asta şi cei care erau deja miniştri sau aveau alte funcţii înalte, ca să îl convingă  pe împărat că încă sunt buni pentru ele. Altădată, cum erau pregătiţi mereu de război cu Blefuscu, împăratul ceru să aibă loc o paradă militară, în care trupele să treacă pe sub picioarele lui Gulliver.  Omul-Munte ţinu picioarele larg desfăcute, ca ale Colosului din Rodos.
Consiliul imperial, cu excepţia amiralului Bolgolam, ce îl duşmănea pe Omul-Munte, aprobă ca Gulliver să umble liber prin Lilliput. Condiţia era să nu vatăme nici o fiinţă vie şi să ajute împărăţia la muncile paşnice ori în război cu duşmanii împărăţiei, locuitorii insulei Blefuscu.

IV

Gulliver porni să se plimbe prin capitală şi ajunse la palatul împărătesc. Aici se aflau împărăteasa cu prinţii, iar Omul-Munte se întinse pe jos, pe o parte, ca să poată privi în palat şi să sărute mâna pe care împărăteasa o scosese pe fereastră.
Într-o dimineaţă, Omul-Munte îl primi în vizită pe Reldresal, un înalt dregător care fusese trimis în taină de împărat să-i ceară ajutor. Reldresal îi spuse că împărăţia se află într-o situaţie grea. În interior existau două partide gata să se distrugă unul pe altul, partidul tocurilor joase,  la putere, şi partidul tocurilor înalte, ce dorea conducerea ţării.
Pe de altă parte, bunicul împăratului dăduse cândva ordin ca toată lumea să nu mai spargă ouăle fierte la capătul turtit, ci la cel ascuţit. O bună parte din omuleţi nu se supuseseră, se răsculaseră, unii muriseră, iar cei ce scăpaseră dintre Capetele Turtite se refugiaseră la curtea împăratului din Blefuscu. Gulliver mai află că începuse un război care ţinea de treizeci şi şase de ani şi se pregătea un nou atac.

* * * 

Sursa foto

Urmează Călătoriile lui Gulliver (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !