VRĂJITORUL DIN OZ. Povestire pe scurt (1)

roman de LYMAN FRANK BAUM

Ciclonul

În mijlocul câmpiilor întinse şi arse de soare din Kansas trăiau unchiul Henry, mătuşa Em şi Dorothy, o fetiţă orfană. Totul era cenuşiu ca şi câmpiile: ochii şi obrajii mătuşii, barba şi cizmele unchiului, căsuţa spălată de ploi şi uscată de vânt şi de soare.

Căsuţa era mică, fiindcă materialele se aduceau de foarte departe şi erau scumpe. De fapt, avea o singură cameră şi, în mijlocul ei, sub un chepeng greu, o groapă, numită pivniţa pentru ciclon. Aici trebuia să se ascundă toată familia dacă se stârnea ciclonul, acel vârtej de vânt care putea smulge casele din pământ şi să ducă totul cu el.

Desigur, unchiul şi mătuşa munceau din greu şi uitaseră să zâmbească. Singura fiinţă are o făcea pe Dorothy să râdă era Toto, un căţel mic şi negru cu care se juca toată ziua.

În ziua în care începură toate cerul era mai cenuşiu decât de obicei. Dorothy era cu Toto în braţe când unchiul strigă că vine ciclonul. Mătuşa ridică iute chepengul şi coborî în pivniţă. Dorothy îl scăpă pe Toto, care se ascunse sub pat. Încercând să scoată căţelul de acolo, Dorothy nu mai ajunse la pivniţă.

Casa se zgudui, iar Dorothy căzu pe podea. Ciclonul învârti casa pe loc, apoi o ridică în aer. Casa era chiar în centrul ciclonului şi presiunea aerului o ţinu acolo sus în timp ce era dusă departe. Trecu mult timp şi Dorothy, suită în pat cu Toto lângă ea, adormi până la urmă.

Sfatul cu altinezii

O zguduitură puternică îi trezi pe Dorothy şi pe Toto. Ieşiră afară şi fetiţa văzu cu uimire că se află într-un ţinut minunat, cu pajişti verzi şi flori strălucitoare. Spre ea venea un grup de oameni mici de statură, cam de înălţimea ei dar bătrâni. Erau trei bărbaţi cu bărbi albe şi o femeie cu părul alb, mai bătrână decât ei. Bărbaţii erau îmbrăcaţi în haine albastre, aveau pălării ţuguiate albaste, cu clopoţei şi vârfurile pantofilor erau tot albastre. Femeia avea  o rochie scânteietoare şi o pălărie albă.

Uimită, Dorothy află de la femeie că îi erau foarte recunoscători, deoarece căsuţa căzuse peste o vrăjitoare, vrăjitoarea cea rea de la Răsărit şi le scăpase poporul altinez din robie.

Femeia era vrăjitoarea cea bună de la Miazănoapte şi îi spuse fetiţei că în ţara Oz, unde se aflau, mai era o vrăjitoare bună, cea de la Miazăzi şi una rea, cea de la Apus. În Oraşul Smaraldelor se afla  Vrăjitorul din Oz, pe care nu îl văzuse nimeni, dar era cel mai puternic dintre toţi.

Vrăjitoarea îi mai spuse fetei să încalţe pantofii fermecaţi ai vrăjitoarei moarte şi să urmeze cărarea din cărămizi galbene care o va duce la Vrăjitorul din Oz. O sărută pe frunte și lui Dorothy îi apăru un semn luminos ca o stea, care avea să o protejeze pe drum.

Sursa foto

* * *

Urmează Vrăjitorul din Oz (2) 

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !