CONSTANTIN BRÂNCOVEANU. Povestire pe scurt

baladă populară

Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești, domn creștin, bun gospodar, devenise puternic și adunase o mare avere. Sultanul turcilor, îngrijorat, îi hotărâse moartea.

În dimineața zilei în care avea să fie ucis, Brâncoveanu s-a trezit, și-a spălat fața și-a pieptănat părul și barba și s-a închinat la icoane. Privind pe fereastră s-a înspăimântat și și-a strigat fiii. Le-a spus să-și pregătească armele, căci sunt înconjurați de turci. 

Nici n-a apucat domnitorul să termine de vorbit, că turcii au năvălit înăuntru, i-au prins pe toți și i-au dus la Istanbul, în Imperiul Otoman. I-au închis în turnul cel mare, în care erau închiși domnii și trimișii împărătești.

NOVAC ȘI CORBUL. Povestire pe scurt

baladă populară culeasă de VASILE ALECSANDRI

Ca orice tată bun, Baba Novac îi dădea sfaturi bune fiului său, Gruia. Îi spunea că, atunci când se va duce la Stambul (Constantinopol, Istanbul), va fi bine să își schimbe hainele și înfățișarea. De asemenea, să umble umil, ca să nu fie recunoscut.

DESCRIEREA MOLDOVEI. Povestire pe scurt (2)

proză savantă de DIMITRIE CANTEMIR

II Partea politică
Despre orânduirea de stat

Capitolul I. Despre felul de cârmuire a Țării Moldovei

Pe când era o provincie romană, toată Dacia era cârmuită după legile Romei. Descrierea Moldovei, însă, se referă la vremuri mai apropiate.

De la  întemeierea Moldovei, domnitorii săi au avut puteri fără margini, fără să se amestece vreun domn sau vreo țară străină. După domnia lui Ștefan cel mare, însă, fiul său, Bogdan, a jurat credință turcilor și a pierdut dreptul de a hotărî războiul sau pacea.

ȚIGANIADA sau TABĂRA ȚIGANILOR (3)

epopee de ION BUDAI-DELEANU

Cântecul IV (Capitolul 4)

Se spune că, pe vremea lui Vlad Vodă, sfinții încă mai veneau din ceruri să-i ajute pe creștini. Sfântul Nicolae, văzând ce se petrece în Țara Românească, trimise pe Sfântul Spiridon, împreună cu Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru, să le ajute românilor. În timpul acesta țiganii se sfădeau, căci unii voiau să plece mai departe, iar ceilalți ar mai fi stat pe loc.

ÎN RĂZBOI. Povestire pe scurt (3)

roman de DUILIU ZAMFIRESCU

VII

Sosi, până la urmă, și Milescu, împreună cu Elena și cu Anna. Mihai fusese cam îngrijorat. Erau în război, în seara aceea urma să treacă Dunărea și Milescu nu mai sosea.

Auzind vestea, femeile se întristară, dar Mihai le lămuri că treceau Dunărea numai în recunoaștere. Stând apoi de vorbă numai cu Anna, Mihai simți că sentimentele sale pentru ea deveneau tot mai puternice.

ÎN RĂZBOI. Povestire pe scurt (1)

roman de DUILIU ZAMFIRESCU

I

Într-o zi de aprilie a anului 1877, în centrul Bucureștilor era mare agitație. Vânzătorii de jurnale anunțau că vin rușii, iar oamenii priveau preocupați și nu prea veseli, simțind că țara va intra în război.

Mihai Comăneșteanu trecu prin mulțime, căutând să ia o trăsură ca să ajungă mai repede la Sașa, soră-sa. În grabă, se izbi de un domn în care îl recunoscu pe Milescu, fost coleg de școală. La fel de vorbăreț ca în urmă cu zece ani, Milescu îl pofti la el acasă, la masă, seara pe la șapte și jumătate.

Acasă la Sașa se afla toată familia: sora lor, Victoria, și soțul ei, colonelul Amza, cealaltă soră, Mary, și soțul ei, căpitanul Dudescu, Matei, soțul Sașei.

LETOPISEȚUL ȚĂRII MOLDOVEI (2)

cronică de ION NECULCE

subintitulată ”de la Dabija-vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat”

În vremea domniei lui Constantin Cantemir voievod, pe la 1685, Țara Moldovei era tare chinuită de poghiazurile leșești, care jefuiau și pustiau de nu mai era nimeni de la Iași în sus. Vodă a luat odoarele mitropoliei și pe mitropolit, învățatul Dosoftei, care știa latinește, elinește și slavonește precum și multe altele, și s-au dus în Țara Leșească, la craiul Sobieski, unde Dosoftei a și rămas. Întors în țară, Cantemir-vodă a prins vreo patruzeci de tâlhari moldoveni, i-a iertat și i-a pus să-i prindă pe tâlharii leși și cazaci care călcau țara.

LETOPISEȚUL ȚĂRII MOLDOVEI (1)

cronică de ION NECULCE

subintitulată ”de la Dabija-vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat”

Urmare la O samă de cuvinte. În această parte a cronicii, Ion Neculce relatează întâmplări petrecute în timpul vieții sale.

După moartea lui Ștefăniță-vodă, turcii l-au îmbrăcat cu caftan de domnie pe Dabija vornicul.

ALEXANDRU LĂPUȘNEANUL. Povestire pe scurt (1)

de COSTACHE NEGRUZZI

I. Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau...

Alexandru Lăpușneanul, însoţit de oşti turceşti, intrase în Moldova, hotărât să-şi recapete scaunul domniei, pierdut din cauza trădării boierilor.

Vornicul Bogdan, însoţitorul lui Lăpuşneanul, îi spunea acestuia că ţara era asuprită de Tomşa, cel care era acum pe tron. Cât despre boieri, când vor afla că vine cu asemenea putere, vor trece îndată de partea lui.