ÎN RĂZBOI. Povestire pe scurt (1)

roman de DUILIU ZAMFIRESCU

I

Într-o zi de aprilie a anului 1877, în centrul Bucureștilor era mare agitație. Vânzătorii de jurnale anunțau că vin rușii, iar oamenii priveau preocupați și nu prea veseli, simțind că țara va intra în război.

Mihai Comăneșteanu trecu prin mulțime, căutând să ia o trăsură ca să ajungă mai repede la Sașa, soră-sa. În grabă, se izbi de un domn în care îl recunoscu pe Milescu, fost coleg de școală. La fel de vorbăreț ca în urmă cu zece ani, Milescu îl pofti la el acasă, la masă, seara pe la șapte și jumătate.

Acasă la Sașa se afla toată familia: sora lor, Victoria, și soțul ei, colonelul Amza, cealaltă soră, Mary, și soțul ei, căpitanul Dudescu, Matei, soțul Sașei.

Dacă începea războiul, toți bărbații din familie aveau să meargă la luptă, inclusiv el, Mihai, care era locotenent în rezervă, precum și Matei, ca medic.

Se mai afla acolo și o persoană ce nu făcea parte din familie, Natalia Cantă, prietenă din copilărie a Sașei, măritată în Moldova și locuind la moșia Sarba, vecină cu moșia lui Mihai. Bărbații vorbiră despre război. La plecare Natalia îi șopti lui Mihai că se vor vedea la bal.

II

În drum spre Milescu, Mihai Comăneșteanu se gândea la ordinul de concentrare pe care îl primise deja. Urma să se prezinte la regimentul al 10-lea de dorobanți, la Frățești, la Dunăre. În minte îi reînviară toți eroii istoriei românilor, Basarabii, Drăculeștii, Mihai Viteazul, Ștefan cel Mare și sângele începu să-i clocotească de dorința de a lupta.

Ajuns la Milescu acasă, Mihai aproape că nu se miră aflând că stăpânul nu este acasă. Asta era firea lui Milescu. Sosi pe la opt și un sfert și îl duse val-vârtej în sala de mâncare, unde se aflau soția lui, Elena, și sora ei, Anna. Milescu o tachină pe Anna, despre care spuse că refuzase până atunci șase cereri în căsătorie, apoi discutară în contradictoriu despre rolul boierilor în istoria românilor.

Vorbind mai departe despre război, cei doi descoperiră că vor fi în același regiment, prin preajma Giurgiului. Anna spuse că atunci ele vor merge la Stănești, la moșia ei, care se afla prin apropiere.

III

În ziua următoare, aflat la fereastra camerei sale de hotel, Mihai Comăneșteanu fu surprins să audă vânzătorii de jurnale că turcii se află la Giurgiu. Tocmai voia să sune ca să-i aducă jurnalul, când se trezi cu Natalia, cu obrazul acoperit de un văl des.

Bărbatul îi reproșă că venise după el la București, iar ea îi spuse că nu a putut să facă altfel, că are un sentiment puternic pentru el. Mihai însă, aminti de bărbatul ei, pe care îl socotea o victimă, și îi spuse femeii că nu o mai putea iubi. Soțul ei o iubea mult și îl rugase aproape cu lacrimi în ochi să renunțe la Natalia.

Femeia continuă să vorbească despre iubirea ei, apoi trecu la Elena Milescu și la sora ei, pe care le văzuse cu o seară înainte la bal și ajunse la concluzia că el o place pe Anna Villarà, sora Elenei.

După ce Natalia plecă, Mihai se simți ușurat. Îi apăru în minte chipul Annei, harta pe care căutaseră poziția regimentului și din nou simți dorința de a lupta eroic în război.

Sursa foto

 * * *

Urmează În război (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !