LETOPISEȚUL ȚĂRII MOLDOVEI (1)

cronică de ION NECULCE

subintitulată ”de la Dabija-vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat”

Urmare la O samă de cuvinte. În această parte a cronicii, Ion Neculce relatează întâmplări petrecute în timpul vieții sale.

După moartea lui Ștefăniță-vodă, turcii l-au îmbrăcat cu caftan de domnie pe Dabija vornicul.
Toți s-au bucurat că  e domnitor un boier din țară. Dabija-vodă era milostiv. Dacă vedea oameni săraci prin curte când lua el masa, le trimetea și lor de mâncare. Făcea divanuri dese, chiar și până seara, ca să nu aștepte oamenii prea mult până li se rezolvau pricinile. Totuși, a născocit vinăritul, fiecare podgorean trebuia să dea  câte un leu pentru un pogon de vie. Dabija-Voda a fost ultimul domnitor moldovean care a bătut monedă, numita ”șalău”, de la ”schilling”.

Dabija-vodă împreună cu Grigore-vodă, domnul Munteniei, au luptat alături de turci în Țara Nemțească. Sătui de lupte și de înfrângerile suferite, ce doi domni i-au părăsit pe turci și au fugit. Dabija-vodă, sfătuit de un boier, s-a întors. Grigore-vodă a ajuns în Țara Leșească, apoi în cea nemțească. Aici a ajuns la împăratul nemțesc un boier cu jalbă împotriva lui Grigore-vodă, care îl omorâse degeaba pe tatăl boierului. Singura scăpare a lui Grigore-vodă a fost să se facă catolic. Când s-au împăcat turcii cu nemții, a ajuns la Țarigrad și s-a pus bine cu vizirul, de a ajuns din nou domnitor.

Nici nu împlinise patru ani de domnie, că Dabija-vodă a murit, fiind bătrân. I-a urmat Duca-vodă, soțul unei fiice vitrege a lui Dabija. N-a apucat să domnească decât șase luni și a fost mazilit. Vizirul îl pusese, în taină, să scrie hanului tătarilor, despre care aflase că ar unelti să iasă de sub puterea turcilor și să se alieze cu rușii. Duca-vodă trebuia să îl tragă de limbă pe han și să spună vizirului ce aflase. Scrisorile lui aui ajuns pe mâinile altor dregători turci, care nu știau de înțelegerea cu vizirul. L-au mazilit și era să-și piardă viața, dar l-a salvat vizirul. A rămas însă mazil, cu toată familia la Țarigrad, fiindcă apucaseră să pună alt domn în locul lui.

Revenit la domnie pentru a treia oară, Duca-vodă și-a măritat fata, pe Catrina, cu Ștefan-vodă, feciorul lui Radu-vodă. Nu îl mai voise de ginere, deși făcuse promisiunea, căci era tare urât la față, dar ginere-său îl dusese la judecată la Țarigrad și câștigase. Tot atunci, Duca-vodă a devenit hatman al Ucrainei.

Întorși la Iași, au făcut nuntă mare, timp de două săptămâni, cu fel de fel de muzici și de jocuri și altele. S-au dus apoi în Ucraina, unde vodă a ales căpeteniile căzăcimii și și-a pus și un înlocuitor.

Voind să-și scoată banii dați pentru hătmănie și cum avea și mare nevoie, că era cheltuitor, Duca-vodă s-a pus pe capul oamenilor să-i bată, să-i omoare, boieri sau nu, ca să le ia banii. Până la urmă, însă, l-a prins un poghiaz (o bandă) de leși, cazaci și moldoveni și l-a dus în Țara Leșească. Aici a murit de inimă rea, fiindcă nu a izbutit doamna lui să-l răscumpere.

* * * 

Sursa foto

Urmează Letopisețul Țării Moldovei (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !