ALEXANDRU LĂPUȘNEANUL. Povestire pe scurt (1)

de COSTACHE NEGRUZZI

I. Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau...

Alexandru Lăpușneanul, însoţit de oşti turceşti, intrase în Moldova, hotărât să-şi recapete scaunul domniei, pierdut din cauza trădării boierilor.

Vornicul Bogdan, însoţitorul lui Lăpuşneanul, îi spunea acestuia că ţara era asuprită de Tomşa, cel care era acum pe tron. Cât despre boieri, când vor afla că vine cu asemenea putere, vor trece îndată de partea lui.

În apropiere de Tecuci poposiră într-o dumbravă. Primiră un grup de boieri: vornicul Moţoc, postelnicul Veveriţă, spătarul Spancioc şi Stroici.

Moţoc îi spuse lui Alexandru-vodă că norodul nu îl iubeşte, nu îl vrea şi să se întoarcă înapoi. Mânios, Lăpşneanul îi spuse că de fapt nu îl vor ei, boierii, nu ţara.  Dacă ei nu îl vor, el îi vrea pe ei. Spancioc spuse că boierii sunt hotărâţi să plece din ţară, la unguri, la leşi şi la munteni, apoi vor veni cu oşti, să lupte pentru domnul Tomşa.

Alexandru Lăpușneanul le reaminti că îi juraseră lui credinţă, dar Stroici spuse că turcii aduşi de el vor pustii ţara.  Spancioc întrebă cu ce va sătura lăcomia turcilor. Vodă le spuse că le va da turcilor  averile boierilor.

Boierii ieşiră, doar Moţoc mai rămase ca să îl roage pe Lăpuşneanul să trimită înapoi oştile turceşti, că îi vor da ei oşteni moldoveni. Vodă însă îşi dăduse seama că plănuise o trădare. Îi spuse că nu are încredere în el, dar îl iartă, fiindcă va avea nevoie de el. Atunci boierii rămaseră pe lângă Lăpuşneanul.

II. Ai să dai samă, doamnă!...

Tomşa fugi în Valahia, iar Lăpuşneanul îşi reluă tronul fără piedici. Porunci să fie arse toate cetăţile Moldovei, în afară de Hotin, ca să nu aibă unde să se adune boierii nemulţumiţi şi să urzească comploturi. Îi despuie apoi pe boieri de averi, ca să nu mai aibă putere şi influenţă. Când exista o plângere cât de mică împotriva unui boier, îl executa imediat. Oştile moldovene le împuţinase şi avea pe lângă el lefegii albanezi, sârbi, unguri.

Soţia lui, doamna Ruxanda, fiica răposatului domnitor Petru Rareş era o femeie frumoasă şi tristă. După ce îi murise tatăl, îşi văzuse un frate trecut la islamism şi plecat la Constantinopol, apoi pe celălalt ucis de boierii nemulţumiţi. Fusese măritată cam fără voie cu Alexandru Lăpușneanul şi l-ar fi iubit până la urmă, dacă ar fi simţit o umbră de omenie la el.

Doamna Ruxanda îl rugă pe soţul ei să nu mai verse sângele boierilor. Îi spuse că i-a ieşit în cale o văduvă cu cinci copii, care i-a arătat capul soţului ei ţintuit în poarta curţii şi i-a strigat că are să dea seamă, fiindcă îl lasă pe bărbatul ei să îi omoare pe toţi. De atunci îi era frică întruna.

Zâmbind, Alexandru Lăpușneanul îi promise că a doua zi îi va da un leac de frică, iar din ziua următoare nu va mai vedea capete tăiate şi sânge.  O rugă să poruncească pregătirea unui ospăţ, fiindcă a doua zi avea să le dea masă mare boierilor.

* * *

Urmează Alexandru Lăpușneanul (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !