NOAPTEA SFÂNTULUI ANDRII

baladă de VASILE ALECSANDRI

Credința populară spune că în noaptea Sfântului Andrii, strigoii ies din morminte și se adună pe câmpuri. În această noapte, creștinii își fac cruce, ca să își găsească scăparea.

Vântul suflă cu putere și acoperă cerul cu nori negri. Luna pare o corabie în apele unui ocean întunecat și frământat de furtună. Codrul răsună de țipetele bufnițelor și de urletele lupilor.

MOARTEA LUI GELU. Povestire pe scurt

baladă de GEORGE COȘBUC

Oastea voievodului Gelu a fost înfrântă. Gelu s-a răzlețit de oamenii săi și a ajuns la malul unei ape. Cade de pe cal. Este rănit și moartea lui Gelu e aproape.

Gelu a pierdut totul, și oastea și țara. Acum este singur și vorbește cu murgul său. Îi spune calului că i-a venit sfârșitul și că degeaba își scutură el coama și scurmă pământul cu piciorul. Degeaba nechează de parcă i-ar spune să plece mai departe, căci sângele îi picură din răni și e aproape dimineață. El a fost rănit de trei sulițe și nu-și mai simte brațul și mijlocul.

CONSTANTIN BRÂNCOVEANU. Povestire pe scurt

baladă populară

Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești, domn creștin, bun gospodar, devenise puternic și adunase o mare avere. Sultanul turcilor, îngrijorat, îi hotărâse moartea.

În dimineața zilei în care avea să fie ucis, Brâncoveanu s-a trezit, și-a spălat fața și-a pieptănat părul și barba și s-a închinat la icoane. Privind pe fereastră s-a înspăimântat și și-a strigat fiii. Le-a spus să-și pregătească armele, căci sunt înconjurați de turci. 

Nici n-a apucat domnitorul să termine de vorbit, că turcii au năvălit înăuntru, i-au prins pe toți și i-au dus la Istanbul, în Imperiul Otoman. I-au închis în turnul cel mare, în care erau închiși domnii și trimișii împărătești.

PINTEA VITEAZUL. Povestire pe scurt

baladă populară

Pintea Viteazul se afla la curtea bogătanului Stupul. Era argat, om la toate și era tare priceput. Stăpânul îl trimitea la câmp să are, apoi să taie lemne în pădure. În aceeași zi, îi poruncea să meargă seara să ducă la moară grâu și secară. Pintea răbda și  făcea tot ce îi cerea stăpânul. El socotea că asta este soarta celui care este slugă.

Într-o zi, Pintea se afla la arat și plugul i-a sărit din brazdă. Stăpânul l-a lovit și l-a înjurat. Necăjit, Pintea a oprit boii și a înfipt biciul cu mânerul în brazdă. I-a spus stăpânului că îl va mai sluji atunci când codiriștea biciului va înfrunzi și va face mere.

NOVAC ȘI CORBUL. Povestire pe scurt

baladă populară culeasă de VASILE ALECSANDRI

Ca orice tată bun, Baba Novac îi dădea sfaturi bune fiului său, Gruia. Îi spunea că, atunci când se va duce la Stambul (Constantinopol, Istanbul), va fi bine să își schimbe hainele și înfățișarea. De asemenea, să umble umil, ca să nu fie recunoscut.

PAȘA HASSAN

baladă de GEORGE COȘBUC

Mihai Viteazul, cu paloșul în mână, trece, în fruntea oștirii române, prin mijlocul oștii turcești. Unul dintre conducătorii acesteia este Pașa Hassan. Caii înfricoșați își rup frâiele, iar turcii cad în noroi unul după altul. Chiar Sinan Pașa cade de pe cal drept în baltă.

Hassan face un semn și ienicerii lui atacă din spate oastea română. Pașa, însă, prevăzător, rămâne de o parte și privește lupta.

MIORIȚA. Povestire pe scurt

baladă populară culeasă de VASILE ALECSANDRI

Trei ciobani coborau cu oile de la munte. Unul era moldovean, altul era ungurean, adică din Ardeal, iar al treilea era vrâncean, adică din Vrancea. Moldoveanul avea oi mai multe și cai mai buni și câini mai harnici. Ceilalți doi vorbiră între ei să îl omoare.

O mioriță cu lâna neagră behăi trei zile în șir. Ciobanul o întrebă dacă e bolnavă sau dacă nu-i place iarba. Miorița îi spuse să se tragă cu turma lui mai la o parte. Să-și cheme cel mai credincios și mai puternic dintre câini, pentru că îl așteaptă moartea. Cei doi ciobani vor să îl omoare la apusul soarelui.

TOMA ALIMOȘ. Povestire pe scurt

baladă populară culeasă de VASILE ALECSANDRI

Boierul Toma Alimoș, din Țara de Jos, se afla pe șesul Nistrului. Stătea în iarbă, la umbra a cinci ulmi care crescuseră dintr-o tulpină. Alături stătea calul său, priponit într-un țăruș de argint. Toma Alimoș își întinsese masa și mânca. Ar fi închinat paharul cu vin, dar nu voia să închine nici murgului care era bun numai de fugă, nici armelor fără viață, numai lemn și oțel. Se hotărî să închine ulmilor. Arborii îi vor răspunde cu foșnetul frunzelor și se vor clătina înclinându-se în fața lui.

MĂNĂSTIREA ARGEȘULUI

baladă populară culeasă de VASILE ALECSANDRI

Negru-Vodă cobora pe malul Argeșului. Îl urmau nouă zidari, conduși de al zecelea, meșterul Manole - Manea. Erau în căutarea unui loc pentru o mănăstire. În drum, se întâlniră cu un ciobănaș. Negru-Vodă îl întrebă dacă nu a văzut un loc cu un zid părăsit, neterminat. Ciobănașul îl văzuse, la zidul acela urlau câinii a moarte.