ȚIGANIADA sau TABĂRA ȚIGANILOR (3)

epopee de ION BUDAI-DELEANU

Cântecul IV (Capitolul 4)

Se spune că, pe vremea lui Vlad Vodă, sfinții încă mai veneau din ceruri să-i ajute pe creștini. Sfântul Nicolae, văzând ce se petrece în Țara Românească, trimise pe Sfântul Spiridon, împreună cu Sfântul Gheorghe și Sfântul Dumitru, să le ajute românilor. În timpul acesta țiganii se sfădeau, căci unii voiau să plece mai departe, iar ceilalți ar mai fi stat pe loc.

În castelul fermecat, Florescu povestea mai departe despre cauzele războiului. Hamza Pașa năvălise cu ienicerii, iar Catavolinos îi spusese lui Vlad să se predea sultanului. Vlad, însă, scosese la luptă oștenii pe care îi pregătise ascunși prin păduri. Îi învinsese pe ieniceri și îi prinsese pe Hamza și pe Catavolinos. Le dăduse pedeapsa obișnuită: au fost trași în țeapă. Mânios, sultanul pornise cu oștile spre Țara Românească.

Florescu își curmă povestirea și se duse la culcare. Adormi și Parpangel, obosit de cât o căutase pe Romica. Mare îi fu mirarea când o văzu, dimineață, în pat, alături de el. O sărută și o strânse în brațe cu foc, dar îi zări Sfântul Spiridon. Cu o rugăciune, el destrămă farmecele care făcuseră palatul și, în loc de palat apăru o băltoacă mocirloasă, plină de broaște. Parpangel o pierdu din ochi pe Romica și porni supărat prin pădure.

Deodată, apăru înaintea lui Parpangel un cavaler îmbrăcat în armură, călare pe un cal focos. Era Argineanu, un voinic care își lăsase mireasa acasă și pornise să dea creștinilor ajutor la război.

Cei doi întâlniră două izvoare. Unul cu apă limpede, celălalt, cu apă tulbure. Argineanu bău din apa cea limpede și pe dată îl cuprinse frica, aruncă armura și sabia și o luă la fugă prin pădure. Parpangel bău din apa cea tulbure și se simți curajos, puternic și mintos. Îmbrăcă armura aruncată de Argineanu, luă sabia și sări pe cal.

Umblând prin pădure, rupse o nuia dintr-o tufă. Tufa sângeră și îi spuse că este Romica, prefăcută de vrăji într-un mănunchi de nuiele. Țiganul mai că-și pierdu mințile de durere.

Cântecul V (Capitolul 5)

Țiganii poposiră iar și se luară din nou la sfadă. Bălăban zicea că mai bine să se ascundă până când trece războiul. Goleman spunea că vodă a vrut să-i păcălească, să scape țara cu sângele lor. Tandaler, pe de altă parte, îi chema să lupte cu curaj împotriva turcilor.

Nici nu sfârși bine vorba, că țiganii de strajă dădură buzna în șatră vestind că vin turcii. Țiganii fugiră să se ascundă, dar pădurea era departe. Turcii îi înconjurară și atunci, Neicul, ciurarul, mai luă după el câțiva țigani mai bătrâni și căzură în genunchi unuia care părea de rang înalt. Ceru milă pentru țigani și zise că numai Vlad Vodă e de vină că sunt înarmați, că lor nu le place războiul, ci numai pacea.

Când se uitară mai bine, era chiar Vlad Voievod, îmbrăcase haine turcești, el și soldații din garda lui, și venise să încerce vitejia țiganilor. Râzând, voievodul plecă și îndată după aceea apărură turcii adevărați. Țiganii, cât pe-aci să o rupă iar la fugă, dar Tandaler strigă că s-a întors Vodă să-i încerce iar, așa că trebuie să arate că pot și ei să lupte. Țiganii săriră cu măciuci și cu furcoie și puseră turcii pe fugă.

În acest timp, Brândușa, își găsi băiatul, pe Parpangel, îl aduse acasă și îi dădu leacuri ca să-și vină în fire.

Cântecul VI (Capitolul 6)

În iad, diavolii își făceau planul cum să-i ajute pe turci și să-i piardă pe creștini. Unul spunea că-i va ademeni cu aur și bogății, altul că  va băga groaza în ei, altul că îi va doborî cu intrigile și altul cu năravurile rele și fără de rușine. Mai-marele lor, însă, voia să învingă prin luptă, așa că porunci să se adune legiunile de draci.

În tabăra țiganilor se iscă în acest timp ceartă mare, căci se terminaseră mâncarea și băutura. Venind și turcii asupra lor, Tandaler îi îndemnă pe țigani să lupte ca să uite de foame și de sete.

* * * 

Urmează Țiganiada (4)

Citește textele întregi ale Capitolului IV, Capitolului V și Capitolului VI !

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !