ÎN RĂZBOI. Povestire pe scurt (1)

roman de DUILIU ZAMFIRESCU

I

Într-o zi de aprilie a anului 1877, în centrul Bucureștilor era mare agitație. Vânzătorii de jurnale anunțau că vin rușii, iar oamenii priveau preocupați și nu prea veseli, simțind că țara va intra în război.

Mihai Comăneșteanu trecu prin mulțime, căutând să ia o trăsură ca să ajungă mai repede la Sașa, soră-sa. În grabă, se izbi de un domn în care îl recunoscu pe Milescu, fost coleg de școală. La fel de vorbăreț ca în urmă cu zece ani, Milescu îl pofti la el acasă, la masă, seara pe la șapte și jumătate.

Acasă la Sașa se afla toată familia: sora lor, Victoria, și soțul ei, colonelul Amza, cealaltă soră, Mary, și soțul ei, căpitanul Dudescu, Matei, soțul Sașei.

LETOPISEȚUL ȚĂRII MOLDOVEI (3)

cronică de ION NECULCE

subintitulată ”de la Dabija-vodă până la a doua domnie a lui Constantin Mavrocordat”

Când ajunse domn Dumitrașcu-vodă, adică Dimitrie Cantemir, la 1711,  Ion Neculce fu înălțat la rangul de vel-spătar. Cu toate că vodă avusese nume rău în tinerețe, de bețiv și certăreț, acum era bun și blând și nu se ținea măreț cu cei de jos. A mai micșorat dările țăranilor și ale boierilor, era învățat și nelacom.