DESCRIEREA MOLDOVEI. Povestire pe scurt (2)

proză savantă de DIMITRIE CANTEMIR

II Partea politică
Despre orânduirea de stat

Capitolul I. Despre felul de cârmuire a Țării Moldovei

Pe când era o provincie romană, toată Dacia era cârmuită după legile Romei. Descrierea Moldovei, însă, se referă la vremuri mai apropiate.

De la  întemeierea Moldovei, domnitorii săi au avut puteri fără margini, fără să se amestece vreun domn sau vreo țară străină. După domnia lui Ștefan cel mare, însă, fiul său, Bogdan, a jurat credință turcilor și a pierdut dreptul de a hotărî războiul sau pacea.

După ce s-a stins neamul Drăgoșeștilor, boierii au pierdut dreptul de a-și alege domn, turcii au pus ei ce domnitori au voit, din neam românesc ori străin, iar drepturile domnului au căzut, rând pe rând, pe mâna lor.

Domnii Moldovei nu au mai avut puterea de a declara război sau să încheie pace, ori alte tratate cu voievozii vecini. Li s-a lăsat însă cârmuirea asupra boierilor, tagmei bisericești, negustorilor și poporului, asupra cărora aveau drept de viață și de moarte.

Capitolul II. Despre alegerea domnilor în Moldova

În timpurile vechi domnia Moldovei se moștenea și nu se alegea domn din alt neam cât timp nu se stinsese neamul domnesc (monarhie ereditară).

Neamul primilor domnitori moldoveni a pornit de la Dragoș. Au urmat fii, frați și unchi din neam, până la Ștefan al VIII-lea (Ștefan cel Mare fusese al V-lea). După acesta au fost puși domni din neamuri felurite, români sau din neam săsesc, armenesc, albanez, grecesc, italian , leșesc.

Capitolul III. Despre obiceiurile vechi și noi la înscăunarea unui domn al Moldovei.

În vremea primilor șase voievozi  cel care urma să ia domnia se știa încă de când trăia tatăl sau fratele său și nu era nevoie de nimic altceva decât să-l vrea norodul.

Mai târziu, când au avut și boierii cuvânt în alegerea domnului, au apărut mai multe solemnități la numirea și ungerea ca domn. Când domnitorul murea, cei șapte boieri mari (marele logofăt, cei doi vornici, hatmanul, postelnicul, marele spătar și marele paharnic) se adunau în divan și citeau diata (testamentul) domnului răposat. Dacă acesta nu numea un urmaș, atunci hotărau ei un urmaș la domnie.

Dacă domnul numea un urmaș la tron, după slujba de îngropăciune diata domnului răposat era citită cu glas tare în Divanul cel mare, apoi noul domn era încoronat la mitropolie. După aceea era condus inapoi la curte, în sala cea mare, unde se urca pe tronul domnesc, iar fețele bisericești și boierii veneau pe rând, îi sărutau mâna și își arătau supunerea.

Când turcii au luat boierilor dreptul de a-și alege domnitorul, lucrurile s-au schimbat. Atunci când marele vizir afla că a murit domnul Moldovei, ori voia el să-l schimbe, alegea un nou domnitor dintre feciorii domnului sau dintre boierii de la Țarigrad (denumirea de origine slavonă a Constantinopolului, denumit apoi Istanbul, unde se afla capitala Imperiului Otoman), și anume pe acela care dădea mai mulți bani. Îl înștiința apoi pe sultan. Dacă acesta era de acord, marele vizir îl cheamă pe cel ales și îi spune hotărârea, cerându-i să fie credincios sultanului și să trimită la curtea otomană haraciul (tributul) făgăduit, precum și peșcheșurile (mita), altfel va avea un sfârșit nenorocit. După ce alesul mulțumea și făgăduia să facă tot ce i se cerea, era îmbrăcat cu caftanul de domn și condus la biserica patriarhiei din Țarigrad, unde era uns ca domn.

Noul domn mai petrecea câteva zile plătind banii datorați pentru alegere și peșcheșurile cerute de osmanlâi. Când ajungea pe la jumătatea sumei datorate, i se trimiteau semnele puterii, cele două sau trei tuiuri (steaguri turcești),  și tubulhanaua (muzica împărătească orânduită pentru domni).

După ce plătea tot ce avea de plătit, vizirul cel mare îl conducea în fața sultanului. Noul domnitor se închina de trei ori până la pământ înaintea lui, sultanul îi dădea învoire să plece la domnia sa, amenințându-l și el să-i fie credincios, că de nu, știe ce-l așteaptă. După ce mai făcea niște vizite de mulțumire și rămas-bun, domnul pleca spre Moldova.

Intra în țară pe la Galați, unde îl așteptau boieri și din Moldova de Jos și din Moldova de Sus. Însoțit de aceștia și de alaiul turcesc, se îndrepta spre Iași, iar pe drum cerceta starea supușilor și le judeca pricinile. La Iasi se oprea la biserica Sfântul Nicolae, unde mitropolitul îl ungea cu sfântul mir, apoi mergeau în Divan, unde însoțitorul turc dădea citire firmanului sultanului, îl înveșmânta pe domn cu un caftan și îi dădea mâna dreaptă drept sprijin să urce treptele tronului. Atunci se auzeau tunurile și era săvârșită ceremonia. Urmau firitiselile (felicitările) fețelor bisericești și ale boierilor, a doua zi, întărirea sau ridicarea în rang a boierilor și, la urmă, erau conduși cu alai însoțitorii turci, care plecau înapoi în țara lor, încărcați cu peșcheșuri.

* * * 

Urmează Descrierea Moldovei (3)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !