BĂTRÂNUL ȘI MAREA. Povestire pe scurt (5)

roman de ERNEST HEMINGWAY

Rămas fără harpon, bătrânul își făcu altă armă, legând cuțitul de una dintre vâsle. Se aștepta la alți rechini. Apărură doi, după două ore. Cu mâinile îndurerate, pescarul apucă vâsla cu cuțitul legat de ea. Îl ucise pe unul dintre ei, dar celălalt făcu prăpăd asupra peștelui.

BĂTRÂNUL ȘI MAREA. Povestire pe scurt (4)

roman de ERNEST HEMINGWAY

Chiar la apusul soarelui, bătrânul prinse o doradă și observă că peștele mai redusese viteza de înot. Îi păru rău pentru pește, că nu are nimic de mâncare, dar tot era hotărât să-l ucidă. Se gândi și la faptul că nu chinul provocat de cârlig era cel mai mare pentru pește, ci chinul provocat de foame, de somn și mai ales de lupta împotriva a ceva ce nu înțelegea.

BĂTRÂNUL ȘI MAREA. Povestire pe scurt (3)

roman de ERNEST HEMINGWAY

Se făcu frig după ce soarele apuse. Bătrânul se acoperi pe spate cu sacul care acoperise cutia cu momeli și îl trecu pe sub sfoară, ca să nu îi mai simtă așa de tare apăsarea. Spuse tare că ar fi vrut să fie și puștiul cu el, ca să îl ajute și ca să vadă și el. Se gândi apoi la peștele prins, la câte mare și cât de puternic ar putea să fie și la câți bani va scoate din vânzarea lui.

BĂTRÂNUL ȘI MAREA. Povestire pe scurt (2)

roman de ERNEST HEMINGWAY

Bătrânul vâsli spre largul oceanului, ascultând sunetul făcut de peștii zburători când țâșneau din apă și gândindu-se la viața grea a păsărilor mai plăpânde. Iubea marea și o numea cu numele ei feminin, ”la mar”. Unii pescari foloseau denumirea la masculin, ”el mar”, considerând marea un concurent sau chiar un inamic.

BĂTRÂNUL ȘI MAREA. Povestire pe scurt (1)

roman de ERNEST HEMINGWAY

Bătrânul Santiago era un pescar din Cuba, în vârstă de optzeci și patru de ani. Plecase la pescuit în Gulfstream timp de câteva săptămâni împreună cu un băiat, Manolin. Nu prinseseră nimic și părinții nu îl mai lăsaseră pe băiat să meargă cu el. Socoteau că bătrânul este ghinionist.

Băiatul se mutase la o altă barcă și avuseseră noroc de la început. Îi părea rău de bătrân, căci el îl învățase să pescuiască. Îl ajuta mereu să își care lucrurile când se întorcea de pe mare. S-ar fi întors pe barca lui, dar bătrânul îi spuse să rămână în barca norocoasă.

ADELA. Povestire pe scurt (2)

roman de GARABET IBRĂILEANU,

subintitulat ”Fragmente din jurnalul lui Emil Codrescu (iulie-august 189...)”

Adela și Emil Codrescu au redevenit prieteni. El se ducea aproape zilnic la ea acasă, îi dădea cărți de citit, îi povestea despre marile orașe, o iniția în științele naturii. La treizeci și cinci de ani ai lui, cu părul deja sur, construia capcane pentru păsări și înălța zmeie, culegea fructe din copaci și făcea arcuri de vânătoare din răchită.