MOTANUL ÎNCĂLȚAT. Povestire pe scurt (1)

basm de CHARLES PERRAULT

Un morar avea trei fii. Nu avea altă avere decât o moară, un măgar și un motan. Când muri, lăsă fiului cel mare moara și celui mijlociu măgarul. Mezinul se alese doar cu motanul.

Necăjit, fiul cel mic se văita că va muri de foame. Motanul, care era năzdrăvan, îi spuse să nu-și mai facă griji. Îi ceru să-i facă o traistă cu baieri, adică cu sfori care să strângă gura traistei, și o pereche de ciubote, cizmulițe scurte care să-l ajute să umble prin mărăcini și tufișuri.

KAȘTANKA. Povestire pe scurt (1)

povestire de ANTON PAVLOVICI CEHOV

1. Năravuri proaste

Kaștanka era o cățelușă roșcovană, o corcitură de șoricar cu câine de stradă obișnuit. Alerga de colo-colo pe un trotuar necunoscut. Încerca să înțeleagă de ce se afla acolo, singură.

De dimineață, stăpânul ei, tâmplarul Luka Aleksandrâci, o chemase să meargă cu el. Clienții lui stăteau departe, așa că tâmplarul intrase în mai multe cârciumi, să mai prindă putere.

MOTANUL BUNICULUI. Povestire pe scurt

povestire de IONEL TEODOREANU

din ciclul ”În casa bunicilor”

Dimineaţa, bunica îi punea motanului puţin lapte cu miez de pâine. Bunicul îi spunea să mai pună, că e bătrân. Bunica nu prea îl avea la inimă şi spunea că îi ajunge. Motanul bunicului, alb cu nasul roz,  sosea şi se privea cu bunicul ochi în ochi, spre necazul bunicii.

La masă motanul stătea numai lângă scaunul bunicului. Acesta se uita tot timpul în jos. Bunica îl tachina şi îl întreba dacă i-a căzut şervetul pe jos. Motanul bunicului mieuna și bunica îl certa. El se ghemuia sub scaunul bunicului. Bunicul îl apăra că miaună de foame. Bunica zicea că îi chiorăie burta de huzur. Totuşi, bunica îi arunca părţile mai tari ale fripturii. Motanul se mângâia tot de piciorul bunicului, mulţumindu-i.

PINOCCHIO. Povestire pe scurt (4)

roman de CARLO COLLODI

Capitolul X

Păpușile îl recunosc pe fratele lor, Pinocchio, și îi fac o primire triumfală; dar când toate mergeau bine apare păpușarul Mangiafuocco (Mănâncă-Foc) și Pinocchio este în primejdie să sfârșească rău

Când Pinocchio intră în teatru, reprezentația începuse deja. Arlecchino și Pulcinella (personaje din vechea comedie italiană) se certau și erau gata să treacă la bătaie, spre marea plăcere a spectatorilor.

LA HANUL LUI MÂNJOALĂ

nuvelă de ION LUCA CARAGIALE.

Un tânăr călător îşi făcea în gând socoteala cam cât are să facă până la polcovnicul Iordache, în Popeşti. Cel mai târziu la zece seara avea să ajungă, socotind și popasul la hanul lui Mânjoală.

Hanul lui Mânjoală era, de fapt, al Mânjoloaii. Bărbatul său murise cu cinci ani în urmă. O lăsase cu datorii, dar femeia reuşise să le plătească. În plus, mai reparase şi dependințele, ridicase un grajd nou, strânsese şi nişte bani. Unii ziceau că a găsit o comoară. Atunci când o atacaseră nişte tâlhari, unul murise pe loc, iar fratele său rămăsese mut. De aceea lumea spunea că umblă cu farmece.