POVESTE DE CRĂCIUN. Povestire pe scurt (5)

nuvelă de CHARLES DICKENS

Stanța III

Al doilea Spirit (continuare)

Scrooge asculta vuietul vântului pe mare. Deodată se trezi, împreună cu Uriașul, într-o odaie caldă. Aici nepotul său, Fred, râdea în gura mare, împreună cu soția lui. Mai erau acolo sora soției lui și mai mulți prieteni de-ai lor. Râdeau vorbind chiar despre Scrooge. Îl compătimeau că, deși bogat, se lipsea de toate lucrurile plăcute pe care ar fi putut să le aibă. Fred povesti că îl invita în fiecare an la petrecerea de Crăciun. El refuzase de fiecare dată, preferând biroul său mucegăit și apartamentul său prăfuit.

După ce au terminat de mâncat au trecut la cântece. Au pornit apoi să joace baba-oarba, plini de veselie. Scrooge îi privea cu plăcere și cu interes, când ei începură un nou joc. Fred trebuia să se gândească la ceva, iar ceilalți, ca să afle la ce se gândise,  puneau întrebări la care nu avea voie să răspundă decât cu da sau nu. Aflară că se gândise la o ființă vie - care vorbește rar - care grohaie - dar nu este porc - locuieste la Londra - se plimbă pe stradă - nu iese în evidență, este morocănos... Firește, după fiecare întrebare toți izbucneau în râs. După vreo jumătate de oră, cumnata lui Fred începu să strige, leșinată de râs, că este unchiul Scrooge. Așa era.

Pentru că se distraseră așa de bine pe seama lui, Fred propuse să toasteze în cinstea unchiului Scrooge și toți o făcură cu veselie. Nici Scrooge nu se supără, ci se înveseli și el. Uriașul, însă, îl luă mai departe, să continue călătoria.

Când sfârșiră drumul, Scrooge observă că de sub veșmintele Uriașului ies doi copii galbeni, slabi și sălbatici, cu fețe hidoase. Înspăimântat, Scrooge se dădu înapoi. Atunci uriașul îi spuse că erau vlăstarele umanității. Băiatul era Ignoranța, iar fata era Sărăcia. Scrooge întrebă dacă nu se poate face ceva pentru ei. Uriașul spuse că se poate, doar există închisori și case de corecție, întocmai cum vorbea Scrooge despre cei sărmani.

Uriașul dispăru, iar Scrooge văzu plutind spre el o fantomă cu glugă.

Stanța IV

Ultimul duh

Deși fantoma sosea lin, bătrânului bancher i se făcu teamă și căzu în genunchi. Tot corpul spiritului era învăluit într-o pelerină cu glugă, neagră, și nu i se vedeau decât mâinile. Era înalt și nu rostea nici un cuvânt. Scrooge presupuse că este Spiritul Crăciunului din viitor, dar muțenia lui îl înspăimântă. Atinse veșmântul fantomei și se treziră la Bursa din Londra.

Trei bărbați vorbeau despre moartea cuiva. Nu știau de ce murise și nici nu le păsa. Se întrebau doar cui îi va rămâne bănetul ce va rămâne de pe urma mortului. În altă parte vorbeau între ei niște negustori bogați. Scrooge îi cunoștea și credea că ei îl respectă. Îi auzi vorbind despre moartea secăturii bătrâne și Scrooge se întrebă cine o fi acea ”secătura bătrână”.

Fantoma îl purtă pe Scrooge pe străzi tot mai înguste și mai mizerabile, prin fundături pline de mocirlă. Ajunseră la o prăvălie unde se făcea comerț cu cârpe și haine vechi și tot felul de resturi. Intrară în prăvălie odată cu două femei și un bărbat, care, firește, nu îi vedeau. Cei trei erau o menajeră, o spălătoreasă și un cioclu. Toți trei aveau lucruri luate de la un mort. Îi luaseră chiar cuvertura de sub el, când încă mai trăia, și chiar cămașa de pe el, fiindcă nu fuseseră rude de-ale lui lângă el, să îl vegheze.

* * *

Urmează

Poveste de Crăciun (6)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru toate vârstele!