POVESTE DE CRĂCIUN. Povestire pe scurt (4)

nuvelă de CHARLES DICKENS

Stanța III

Al doilea Spirit

Scrooge se trezi într-un huruit asurzitor. Acum nu îl mai mira nimic. Primul spirit plecase, dar știa că trebuie să fi sosit al doilea spirit anunțat de fantoma lui Marley. Din sufragerie venea o lumină roșietică, fantastică. Se duse acolo. În mijlocul încăperii se afla un morman uriaș de mâncare și boluri cu punci aromat. Deasupra, ca pe un tron, stătea un uriaș cu o torță în mână. Era Spiritul numărul doi, Spiritul Crăciunului din prezent. Îi ceru lui Scrooge să îi atingă poalele veșmântului, ca să îl poată însoți la drum.

Scrooge îl ascultă pe Uriaș și se treziră pe o stradă din Londra, în dimineața de Crăciun. Văzură, fără a fi văzuți, cum copiii se jucau și oamenii glumeau, binedispuși de atmosfera de sărbătoare. Oamenii aduceau la brutării păsări sau prăjituri, ca să le pună la cuptor. Spiritul le binecuvânta cu torța lui pentru a le adăuga o savoare specială. Scrooge află de la el că era savoarea Crăciunului. De ea nu se bucurau, însă, decât săracii cu inima generoasă și curată.

Ajunși într-un cartier mărginaș al Londrei, Uriașul îl duse pe Scrooge la casa angajatului său, Bob Cratchit. Acesta nu era acasă, ci numai soția lui și patru dintre copiii lor. Sosi în scurt timp și Martha, al cincilea copil, o tânără care deja muncea. În urma ei sosi și Bob Cratchit ducându-l pe umeri pe cel de-al șaselea copil, Tiny-Tim. Acesta era invalid, avea o cârjă și un aparat care îi ținea picioarele.

Se așezară la masă, mâncară gâscă friptă și cartofi, apoi budincă. După aceea puseră pe masă fructele și grogul, iar în jeraticul sobei, castane.

Scrooge află de la Spiritul Crăciunului din prezent că micuțul Tiny-Tim nu va mai apuca Crăciunul următor. La întrebarea lui Scrooge dacă nu putea să facă nimic pentru a-l păstra în viață, uriașul îi răspunse că și așa se aflau prea mulți săraci pe lume. Erau niște cuvinte pe care el le folosea adesea, așa că Scrooge își simți sufletul plin de remușcări.

Bob Cratchit închină un pahar în sănătatea patronului său, domnul Scrooge. Soția lui se înfurie și nu voi să bea în sănătatea acelui zgârcit cu inima de piatră. Bob îi spuse că este ziua de Crăciun și trebuie să fie buni și iertători. După ce băură cam fără chef în sănătatea lui Scrooge, ai casei reveniră la veselia dinainte. Mâncară castanele, băură grogul, povestiră și cântară. Erau săraci, aveau haine uzate, iar pantofii lor luau apă. Nu erau nici prea frumoși, nici prea deștepți. Aveau însă inimi bune și curate și erau fericiți așa cum erau.

Spiritul Crăciunului din prezent îl duse apoi pe Scrooge la coliba unor mineri. Se aflau acolo trei generații. Cel mai bătrân dintre ei cântă un vechi imn de Crăciun. Toți ceilalți i se alăturară pentru a cânta refrenul. Trecură apoi pe lângă un far, unde cei doi paznici sărbătoreau și ei Crăciunul. Zburară apoi deasupra valurilor și ajunseră pe un vapor. Aici marinarii și ofițerii își urau Crăciun fericit, gândindu-se la rudele și prietenii aflați departe de ei, pe uscat.

* * *

Urmează Poveste de Crăciun (5)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru toate vârstele!