POVESTE DE CRĂCIUN. Povestire pe scurt (1)

nuvelă de CHARLES DICKENS.

Poveste de Craciun sau Colind de Crăciun (A Christmas Carol, titlul original fiind ”A Christmas Carol in Prose, Being a Ghost Story of Christmas”, adică ”Colind de Crăciun în proză, poveste de Crăciun cu fantome”) 

Stanța I

Fantoma lui Marley

Întâmplările din această poveste de Crăciun au fost scrise acum vreo sută șaptezeci de ani.

La vremea când s-au întâmplat cele ce urmează trecuseră șapte ani de când lui Ebenezer Scrooge, un bancher bogat, îi murise singurul partener de afaceri, Jacob Marley. Scrooge fusese singura ființă apropiată de acesta, el era cel care avea să îi îndeplinească ultimele dorințe, trecute în testament, și tot el era moștenitorul lui Marley. În anii scurși de la moartea lui Marley, Scrooge nu scosese de pe ușa biroului tăblița pe care scria ”Scrooge și Marley”, iar clienții care nu îl cunoșteau îi spuneau, unii Scrooge, alții Marley.

Lui Scrooge nu-i păsa cum îi spun clienții, fiindcă era un om nepăsător, aspru, nemilos. Era atât de împietrit la suflet și la trup, încât nu simțea nici măcar arșița verii sau gerul iernii. Toată lumea știa acest lucru și nimeni nu îl mai întreba nimic, nimeni nu îi cerea nimic, cunoscându-i zgârcenia. Până și câinii orbilor se dădeau înapoi în fața ochilor lui răi.

În ajun de Crăciun Scrooge se afla la biroul său. Afară era o vreme rece, cu ceață groasă și, deși era amiază, începea să se întunece. Biroul lui Scrooge comunica cu o mică odaie în care lucra angajatul său, Bob Cratchit. Ușa dintre camere era deschisă și era foarte frig. Funcționarul, zgribulit, cu un fular alb în jurul gâtului, își încălzea degetele la lumânare ca să poată să scrie. Scrooge ținea lângă el găleata cu cărbuni pentru sobă și o păzea. Îl amenința pe bietul om că îl concediază dacă ia din cărbuni.

La birou sosi nepotul lui Scrooge, să îl felicite pe unchiul său cu ocazia Crăciunului. Unchiul îl primi cu acreală, spunându-i că sărbătoarea asta nu aduce nici un profit. Socotea că nu are de ce se bucura de Crăciun, că doar a mai îmbătrânit cu un an. I se părea că nu are de ce să se bucure, că doar este sărac și nu are motive de bucurie. Nepotul vedea altfel lucrurile. Pentru el sărbătoarea de Crăciun aducea egalitate între toți oamenii, prilejul de a fi bun și milos cu cei și mai săraci decât el și nu aștepta nici un profit de pe urma ei. Sfârși prin a-l pofti pe unchi la el acasă, pentru a petrece împreună cu familia prima zi de sărbătoare. Unchiul îi vorbi urât și îi tăie vorba, ca să plece mai repede. La plecare îl auzi pe nepot urându-i funcționarului său ”Crăciun fericit”. Pufni, socotind că nu are cum să fie fericit dacă are soție și copii și un salariu atât de mic ca acela pe care îl primea de la el.

Nici nu plecă bine nepotul că intrară doi reprezentanți ai unei asociații de caritate. Ei strângeau bani de la cei mai avuți pentru ca să cumpere pentru oamenii săraci ceva mâncare, haine și cărbuni pentru sobe. Scrooge îi dădu și pe aceștia afară, fără să le dea nimic, deși avea de unde. La ușa biroului veni și un puști care îi făcu urări, în speranța că va primi ceva. Scrooge izbi cu rigla atât de tare în masă, încât puștiul fugi înspăimântat.

La ora închiderii, Scrooge se învoi să îi dea o zi liberă de Crăciun angajatului său. Totuși se simțea furat dacă i-ar fi plătit leafă pentru o zi în care nu muncește. Îi ceru omului să vină în diminețile următoare mai devreme, ca să recupereze ziua liberă primită.

* * *

Sursa foto

Urmează Poveste de Crăciun (2)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru toate vârstele!