roman de JULES RENARD
Într-o zi, doamna Lepic purtă, în auzul lui Morcoveață, o lungă discuţie cu Honorina, servitoarea lor în vârstă de şaizeci şi şapte de ani. Doamna Lepic îi atrăgea atenția că a îmbătrânit, Honorina spunea că încă mai e bună de muncă. Doamna Lepic spunea că i-a cam slăbit vederea, Honorina răspundea că vede ca în ziua nunţii.
Atunci doamna Lepic o puse să scoată o farfurie din dulap, şi îi arătă dârele de pe ea, dâre pe care servitoarea cea bătrână nu le văzu. Atâta îi trebuise stăpânei, ca să-i spună că a îmbătrânit şi îi slăbeşte vederea cu fiecare zi. Apoi îi spuse că îi dăduse cu o zi înainte domnului Lepic un pahar murdar, iar acesta nu spusese nimic, dar nici nu băuse nimic la masa de prânz. Şi adăugă că, deşi ar fi o cheltuială în plus, i-ar lua un ajutor.
Doamna Lepic ştia că Honorina nu va accepta aşa ceva. Servitoarea spuse imediat că n-o să se împace niciodată cu o altă femeie pe cap şi că treaba o să meargă bine până o muri ea. Sigur că stăpâna îi spuse că nu are de gând să aştepte asta, fiindcă treaba din casă nu mai mergea şi se putea întâmpla chiar o nenorocire.
Discuţia mai continuă tot aşa, doamna Lepic spunând ca are dreptul sa facă şi ea câte o mustrare, servitoarea spunând că mai poate face treabă şi ar fi o nedreptate dacă ar goni-o, până când Honorina spuse că va pleca ea singură în ziua în care va băga de seamă că nu mai e în stare să pună un ceaun cu apă pe foc. Morcoveata băgă de seamă că doamna Lepic păru mulţumită cu răspunsul ăsta, îi promise Honorinei că va găsi oricând ceva de mâncare în casa ei şi încheie spunându-i că cerşetorii sunt mai fericiţi decât ceilalţi oameni...
Atunci doamna Lepic o puse să scoată o farfurie din dulap, şi îi arătă dârele de pe ea, dâre pe care servitoarea cea bătrână nu le văzu. Atâta îi trebuise stăpânei, ca să-i spună că a îmbătrânit şi îi slăbeşte vederea cu fiecare zi. Apoi îi spuse că îi dăduse cu o zi înainte domnului Lepic un pahar murdar, iar acesta nu spusese nimic, dar nici nu băuse nimic la masa de prânz. Şi adăugă că, deşi ar fi o cheltuială în plus, i-ar lua un ajutor.
Doamna Lepic ştia că Honorina nu va accepta aşa ceva. Servitoarea spuse imediat că n-o să se împace niciodată cu o altă femeie pe cap şi că treaba o să meargă bine până o muri ea. Sigur că stăpâna îi spuse că nu are de gând să aştepte asta, fiindcă treaba din casă nu mai mergea şi se putea întâmpla chiar o nenorocire.
Discuţia mai continuă tot aşa, doamna Lepic spunând ca are dreptul sa facă şi ea câte o mustrare, servitoarea spunând că mai poate face treabă şi ar fi o nedreptate dacă ar goni-o, până când Honorina spuse că va pleca ea singură în ziua în care va băga de seamă că nu mai e în stare să pună un ceaun cu apă pe foc. Morcoveata băgă de seamă că doamna Lepic păru mulţumită cu răspunsul ăsta, îi promise Honorinei că va găsi oricând ceva de mâncare în casa ei şi încheie spunându-i că cerşetorii sunt mai fericiţi decât ceilalţi oameni...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !