PINOCCHIO. Povestire pe scurt (7)

roman de CARLO COLLODI

Capitolul XIX

Pinocchio este jefuit de monedele sale și ca pedeapsă capătă patru luni de închisoare

La ora fixată, Pinocchio porni înapoi către Câmpul Minunilor. Pe drum, își făcea fel de fel de planuri cum să cheltuiască bănetul pe care îl va aduna din pomi. Pe câmp, însă, nu se afla nici un pom cu bani. Se uită el în toate părțile, dar nu zări nicăieri vreunul. În schimb auzi un râset și un fluierat. Într-un pom obișnuit, un Papagal mare râdea de el în hohote.


Supărat, Pinocchio îi ceru socoteală, dar rămase cu gura căscată când auzi de ce râdea pasărea. Papagalul văzuse cum Motanul și Vulpea se întorseseră înaintea lui, dezgropaseră banii și acum erau departe.
După ce săpă o groapă mare și se convinse că banii nu mai sunt în pământ, Pinocchio o luă la goană spre oraș. Se duse la tribunal și îi denunță Judecătorului pe cei doi hoți. Judecătorul era un maimuțoi din neamul gorilelor. Îl ascultă cu atenție pe băiețelul de lemn și îi puse cu blândețe mai multe întrebări. Când termină, chemă doi jandarmi, doi dulăi. Le spuse că băiatul acela nevinovat fusese jefuit de patru galbeni, așa că îl condamnă la închisoare.
Patru luni a stat Pinocchio la închisoare. Ar mai fi stat mult, dacă nu ar fi avut norocul ca împăratul să câștige o mare bătălie. Bucuros, ordonase ca tuturor ticăloșilor să li se dea drumul din închisori. Pinocchio ceru să i se dea și lui drumul. Paznicul spuse că el nu face parte dintre ticăloși, așa că trebuie să rămână acolo. Băiețelului îi dădu prin cap să spună că și el e tâlhar. Atunci, paznicul îl salută plin de respect, îi spuse că are tot dreptul și îi deschise poarta închisorii.

Capitolul XX

Eliberat din închisoare, Pinocchio se îndreaptă spre casa Zânei, dar pe drum întâlnește un Șarpe înspăimântător și în cele din urmă păpușica este prinsă într-o capcană.

Îndemnat de dorința de a-și revedea tatăl și pe Zână, pe care o socotea ca pe o soră, Pinocchio porni iute la drum. Drumul era plin de noroi, căci fusese timp ploios. Pinocchio nu se lăsă și alergă cât putu de repede, însă altceva îl opri pe el. De-a latul drumului stătea nemișcat un șarpe mare. Băiețelul de lemn îl rugă să se dea la o parte, dar șarpele rămase nemișcat.

Pinocchio își luă avânt ca să sară peste șarpe, dar tocmai atunci acesta se mișcă. Păpușica de lemn dădu înapoi, se împiedică și căzu cu capul în noroi și cu picioarele în sus. Șarpele râse atât de tare văzându-l, încât îi plesni inima și muri.

Pinocchio își continuă drumul, dornic să-i revadă pe cei dragi. În dreptul unei vii nu se putu înfrâna și sări gardul ca să mănânce și el niște struguri. Nu făcu decât câțiva pași și se trezi cu picioarele prinse într-o capcană pentru animale.

Capitolul XXI

Pinocchio este luat de un țăran, care îl obligă să păzească un coteț de păsări în locul câinelui

Multă vreme plânse și strigă Pinocchio, dar nu îl auzi nimeni. La un moment dat, trecu un Licurici și băiatul îl rugă să îl ajute. Licuriciul îl întrebă cum ajunsese în situația aceea. Aflând că venise să ia struguri, Licuriciul îl judecă aspru, spunându-i că nu trebuia să ia lucrul altuia și că foamea nu este un motiv pentru a fura.
Tocmai atunci sosi stăpânul viei. Tare se mai miră când văzu că prinsese în capcană un băiețel de lemn în loc de vreo nevăstuică. Supărat că voise să-i fure din struguri, țăranul îl puse pe Pinocchio în lanț în locul câinelui care îi murise chiar în ziua aceea. Îi ceru să latre dacă vor veni hoții și plecă să se culce.
Pinocchio plânse cu lacrimi mare, regretând că nu fusese cuminte și nu își ascultase tatăl, ascultându-și în schimb tovarășii cei răi, apoi intră în cotețul câinelui și adormi.

* * *

Urmează Pinocchio (8)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă !