MIZERABILII. Povestire pe scurt (46)

roman de VICTOR HUGO

PARTEA a IV-a IDILA DIN STRADA PLUMET ȘI EPOPEEA DIN STRADA SAINT-DENIS

CARTEA a IV-a AJUTORUL DE JOS POATE FI AJUTORUL DE SUS

Capitolul I Răni pe dinafară, vindecare pe dinăuntru

Viața lui Jean Valjean și a Cosettei devenise tristă. Singura bucurie pe care o mai aveau era să facă vizite la săraci. Le duceau mâncare și haine. Așa ajunseseră la Jondrette-Thenardier.

A doua zi după atacul din odaia lui Thenardier, bătrânul apăru cu o rană mare, o arsură, pe brațul stâng. El respinse rugămințile Cosettei de a chema un medic. Fata îi pansă rana zilnic, dimineața și seara.

De când cu suferința lui Jean Valjean, Cosette petrecea aproape toată ziua cu el. Fericirea renăscu în sufletul bătrânului. Veni primăvara și el o îndemnă pe fată să se mai plimbe prin grădină. După ce i se vindecă rana, își reluă și el plimbările de seară.

II Mătușa Plutarque poate explica o întâmplare fără să se încurce

Împins de o foame veche de două zile, Gavroche porni spre o grădină. Își amintea că zărise pe acolo numai  un bătrân și o bătrână, dar și un măr alături de un pod cu fructe.

Era seară și nu era nimeni pe stradă. Când voi să sară gardul, băiatul auzi vocile celor doi. Erau bătrânul Mabeuf și servitoarea lui, mătușa Plutarque. Mătușa Plutarque spunea că sunt datori la proprietar, la zarzavagioaică, la măcelar și la brutar. Niciunul nu mai voia să le dea pe datorie. Bătrânul răspunse că nu are bani. Dacă nu îi vor mai da mâncare pe datorie, va mânca mere.

Bătrânul rămase singur pe bancă, cu gândurile lui. Gavroche se ghemui sub un tufiș de lângă gard. După un timp, observă pe stradă un om în vârstă, ce mergea încet. În urma lui era un tânăr bine îmbrăcat, cu o pălărie la modă. Îl urmărea pe bătrân potrivindu-și pașii după el. Tânărul era Montparnasse. Gavroche înțelese că avea să urmeze un atac.

Când cei doi ajunseră aproape de băiat, Montparnasse sări asupra celui urmărit. Gavroche se îngrozi, știind ce teribil era banditul. Spre mirarea lui, însă, bătrânul atacat îl răsturnă pe tânăr și îi puse un genunchi pe piept.

Bătrânul îl întrebă pe bandit ce vârstă are și de ce nu muncește. Montparnasse răspunse că are nouăsprezece ani și nu-i place munca, preferă să fie hoț. Atunci bătrânul îi spuse că, dacă nu vrea să fie prieten cu munca , va munci de nevoie, atunci când va fi prins. Când va munci ca osândit îi va invidia pentru munca lor pe țăran, pe marinar, pe fierar. El va munci apăsat de groază, ei vor munci cântând. Ca să iasă afară să se plimbe ei vor avea nevoie doar să apese pe clanța ușii, în timp ce el va trebui să evadeze.

Acum vrea doar să mănânce bine, să bea bine și să doarmă bine. La închisoare va mânca pâine neagră și fasole cu viermi, va bea apă stătută și va dormi pe o scândură, cu picioarele prinse în lanțuri. Acum vrea haine frumoase și părul aranjat, la închisoare va purta zdrențe și pantofi de lemn și va fi ras în cap.

Bătrânul încheie spunându-i tânărului că e mai ușor să fii om de treabă decât să fii ticălos și îi dădu punga lui cu bani. Îi întoarse apoi spatele și plecă liniștit.

Montparnasse puse punga cu bani în buzunarul de la spate al hainei și rămase privind uluit în urma bătrânului. Gavroche profită de uluiala lui și îi fură ușurel punga cu bani. O aruncă peste gard, în dreptul lui moș Mabeuf și o luă la fugă.

Uimit, moș Mabeuf duse punga cu bani mătușii Plutarque, care spuse că le-a picat din cer.

* * *

Urmează Mizerabilii (47)

Citește povestiri pe scurt de lecturi pentru orice vârstă!