Publicist, scenarist, realizator de filme, dar mai ales scriitor de literatură pentru copii, Mircea Sântimbreanu a lucrat şi ca profesor de istorie, cunoscând astfel din interior viaţa tumultoasă a şcolii.
Cum elevii sunt în perioada tezelor şi mulţi dintre ei se tem foarte tare, justificat sau nu, am spicuit câteva idei din articolul său "Vino, teză, cu viteză..." cuprins în volumul ”Să stăm de vorbă fără catalog.”
*
...dacă tezele se anunţă la fiecare obiect cu câteva săptămâni înainte, dacă nu daţi decât cel mult două teze pe săptămână, dacă nota de la teza are o pondere importantă în raport cu celelalte note atunci când se încheie media, aceasta înseamnă că trebuie o pregătire temeinică, că nimic nu poate fi lăsat la voia întâmplării, la noroc.
Cum pregătim o teză ? Prin recapitulare, fireşte. Revedem toate lecţiile indicate, cu scopul de descifra încă o dată locul şi importanţa fiecărei noţiuni, a fiecărei cunoştinţe. Cum se face această recapitulare ? Cu ajutorul schemelor. Simpla lectură de felul răsfoirii unui teanc de reviste cu poze nu asigură un bun rezultat. E necesară munca serioasă, temeinică. Lecţia trebuie să fie recitită şi reclădită cu creionul în mână, pe hârtie, în aşa fel încât din sutele ei de cuvinte, din zecile ei de paragrafe să rămână schema pe care să o poţi reţine apoi dintr-o privire... Frunzăreala manualului de felul:<< Asta o ştiu, asta parcă o ştiu, asta nu ne-o dă.>> nu este pregătire...
În străbaterea repetată, meticuloasă a lecţiilor, feriţi-vă de cea mai primejdioasă iluzie: aceea că ştiţi ceea ce, de fapt, doar recunoaşteţi. Citind, recitind, folosiţi hărţi, tabele sinoptice, caiete de notiţe, refaceţi experienţe, faceţi exerciţii şi, amintindu-vă că limba tezelor, a tuturor tezelor voastre, e limba română, revedeţi neapărat gramatica.
Elevii buni ştiu că pregătirea pentru teze începe din prima zi de şcoală şi continuă zi de zi. Ei învaţă fiecare lecţie ca şi cum ar fi subiect de teză. Sigur că e vorba şi de o pregătire specială în preajma tezelor. Din clipa în care s-a stabilit programul tezelor, regimul zilnic suferă o anumită dilatare, o jumătate de oră, o oră în plus pentru recapitularea în vederea tezei care urmează.
Există o emoţie, o febră a tezelor. E firească. Este emoţia oricărei confruntări . Dar sunt şi emoţii al căror motiv este greşit. <<Nu ştiu decât cutare ! Ah, dacă ne-ar da cutare!>> O asemenea emoţie e semn că pregătirea e slabă...
Teza e un bilanţ, iar dacă rezultatele sunt slabe, nu există decât o singură soluţie: câţiva stropi de sudoare. Fără muncă nu se poate. Prin ea succesul depinde numai de voi. "
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
Vizitele voastre mă bucură, părerile voastre mă interesează. Vă mulțumesc !