AVENTURILE LUI TOM SAWYER (15)

de MARK TWAIN

Capitolul XXXIV

Toată lumea din târg porni spre peşteră, desfăcură intrarea și găsiră cadavrul lui Joe Indianul. Murise de foame.
Tom Sawyer îi spuse lui Huck că şi-a dat seama că banii nu fuseseră niciodată în camera de la han, ci în peşteră. Hotărâră să se ducă să-i caute acolo, bine pregătiţi, cu o barcă, mâncare, sfoară şi chibrituri.

AVENTURILE LUI TOM SAWYER (14)

de MARK TWAIN

Capitolul XXXII

La început, Tom Sawyer şi Becky merseseră împreună cu ceilalţi prin peșteră. S-au jucat cu ei de-a "v-aţi ascunselea", apoi au pornit să se plimbe numai ei doi prin galerii, până când au ajuns, fără să-şi dea seama, în partea necunoscută a peşterii. Când au înţeles unde se află, au pornit să o exploreze, lăsând ici şi colo semne făcute cu fumul lumânării cu care îşi luminau drumul.
Cu timpul, se afundară tot mai mult, iar cand voiră să se reîntoarcă, nu mai găsiră drumul înapoi. Se termină şi ultimul muc de lumânare, şi turta dulce pe care o avusese Tom în buzunar. Stătură multă vreme, Becky plânse de nu mai putu, apoi încercară să exploreze galeriile laterale, doar, doar vor găsi o ieşire. La mare depărtare, Tom zări o luminiţă şi scoase un chiot puternic, dar mare îi fu uimirea când văzu că acela care purta luminiţa şi a luat-o la fugă atunci când a auzit chiotul era Joe Indianul !

Capitolul XXXIII

Tot târgul îi jelea pe copiii dispăruţi. Doamna Tatcher căzuse la pat, grav bolnavă şi delira tot timpul. Mătuşii Polly îi albise aproape complet părul şi era tot timpul posomorâtă.
În noaptea de marţi spre miercuri, începură însă deodată să bată clopotele. Vestea regăsirii copiilor se răpândi ca un foc, apoi toţi locuitorii se repeziră spre râu, să îi întâmpine. Îi întâlniră pe drum, într-o trăsură la care se înhămaseră chiar oamenii, care chiuiau de fericire.
Îi duseră pe copii la casa judecătorului Tatcher. Acolo Tom povesti că, în căutarea unei ieşiri, văzuse un sâmbure de lumină. Se strecurase până acolo, trăgând-o şi pe Becky după el, şi văzuseră că au ieşit la apa marelui Mississippi. Nişte oameni care erau cu o barcă pe apă îi luaseră, îi hrăniseră, apoi îi aduseseră  cu barca.
Le-au trebuit câteva zile să se refacă, dar Tom se înzdrăveni ceva mai repede decât Becky şi se duse în vizită la ea acasă. Acolo află cu mirare de la tatăl ei că intrarea în pestera fusese blocată, ca să nu mai păţească nimeni ca ei. Cel care rămase uimit fu însă judecătorul, când află că în peșteră se afla Joe Indianul !

* * *

Urmează Aventurile lui Tom Sawyer (15)

Citește povestiri de lecturi pentru orice vârstă !

AVENTURILE LUI TOM SAWYER (13)

de MARK TWAIN

Capitolul XXX

Tom Sawyer află că Becky  se întorsese. Se întâlni cu ea şi cu mai mulţi copii şi se jucară pe săturate. Pentru a doua zi,  fata o convinse pe mama ei să îi organizeze serbarea promisă. Tom dori mai mult ca oricând să poată găsi comoara, să îi uluiască a doua zi pe Becky şi pe oaspeţii ei, dar Huck nu dădu nici un semn.

AVENTURILE LUI TOM SAWYER (12)

de MARK TWAIN

Capitolul XXVIII

Când se trezi, lui Tom Sawyer i se păru că întâmplările nu au fost adevărate. Nu îi venea să creadă că văzuse atâţia bani, el, care nu văzuse niciodată măcar cincizeci de dolari adunaţi la un loc.
Se duse să îl caute pe Huck şi îl lăsă pe acesta să vorbească primul, ca să verifice dacă visase sau nu. Dar de cum deschise gura, Huck pomeni de bani. Bucuros că nu a fost vis, Tom îşi aminti de "număru'doi" şi presupuse că ar putea fi numărul unei camere de han.

AVENTURILE LUI TOM SAWYER (11)

de MARK TWAIN

Capitolul XXVI

Influențat de romanele citite, pe Tom Sawyer îl apucă deodată dorinţa de a căuta comori ascunse. Îl luă tovarăş pe Huck, care nu prea pricepea nici cine ar ascunde niște comori, nici de ce. El ar fi cheltuit banii şi ar fi petrecut pe cinste. Apoi, nu înţelegea nici cum vor găsi comoara, degeaba îi explica Tom că sunt anumite semne.

AVENTURILE LUI TOM SAWYER (10)

de MARK TWAIN

Capitolul XXIV

Începu judecata în procesul omorului. Tom Sawyer şi Huck nu se simţeau deloc la largul lor ştiind că văzuseră crima şi nu puteau spune adevărul, de frica Indianului. Băieţii jurară din nou să nu spună nimănui, ca să nu-i lichideze criminalul adevărat, dar le era şi tare milă de moş Potter. Îşi aminteau ce bun fusese cu ei, cum le reparase el zmeele şi cârligele de undiţă şi se duceau la închisoare să îi ducă tutun şi chibrituri.

AVENTURILE LUI TOM SAWYER (9)

de MARK TWAIN

Capitolul XXII

Înainte de vacanță, învăţătorul deveni nemilos. Dorea să facă impresie extraordinară în ziua examenului final, aşa că împărţi bătăi cu nemiluita, fără a obosi, căci, deşi peruca îi ascundea o chelie totală şi lucioasă, el era în plină putere. Băieţii cei mici încercau mereu să se răzbune, dar după ce reuşeau, de fiecare dată învăţătorul era şi mai crunt. Atunci puseră la cale să-i tragă o păcăleală.

AVENTURILE LUI TOM SAWYER (8)

de MARK TWAIN

Capitolul XX

Când ajunse acasă, posomorât şi supărat, Tom dădu de alt necaz. Mătuşa îl aştepta să-l judece pentru minciuna cu acel vis despre care vorbise el. Aflase de la mama lui Joe Harper, care, la rândul ei aflase de la fiul ei, că nu avusese nici un vis şi că de fapt fusese chiar acolo, în casă.

AVENTURILE LUI TOM SAWYER (7)

de MARK TWAIN

Capitolul XVII

Pe la miezul nopţii izbucni o furtună îngrozitoare cu tunete şi fulgere. Băieții fugiră din culcuşurile de sub sicomori în cort, dar vijelia smulse cortul şi îl duse. Când se opri furtuna, se bucurară că au plecat de sub sicomori, căci sicomorul cel mare fusese lovit de trăsnet. Cum peste tot era noroi, trecură de la joaca de-a piraţii la joaca de-a indienii vopsindu-şi tot trupul cu noroi.

AVENTURILE LUI TOM SAWYER (6)

de MARK TWAIN

Capitolul XIV

A doua zi de dimineaţă băieţii se treziră, se scăldară, prinseră peşte şi îl mâncară fript. După aceea porniră să exploreze insula şi descoperiră că era foarte aproape de malul celălalt. Reveniră la tabără, se mai scăldară, mai mâncară, apoi se liniştiră.

AVENTURILE LUI TOM SAWYER (5)

de MARK TWAIN

Capitolul XII

Tom Sawyer avea acum o nouă grijă. Becky lipsea de la şcoală, era bolnavă. Disperat, îşi făcea fel şi fel de gânduri și lăsă joaca, așa că mătușa Polly avu prilejul să încerce o grămadă de leacuri pe el. Era o pasionată a revistelor cu sfaturi medicale şi le aplica pe cine prindea.

AVENTURILE LUI TOM SAWYER (4)

de MARK TWAIN

Capitolul IX

Noaptea, pe la unsprezece, pe Tom Sawyer îl trezi din somn miorlăitul unei pisici. Era Huck Finn, care îl aştepta să meargă în cimitir, cum se înţeleseseră de dimineaţă. Acolo se aşezară la pândă, în apropierea mormântului unui bărbat mort de curând, să vadă dracii cum vin să-i ia sufletul.

AVENTURILE LUI TOM SAWYER (3)

de MARK TWAIN

Capitolul VI

Luni dimineaţă Tom Sawyer încercă să scape de mersul la școală, invocând întâi cangrena pe care ar fi făcut-o la buba de la picior, ceea ce o făcu pe mătuşa Polly să râdă cu lacrimi. Apoi aminti de dintele care i se clătina şi îl durea, dar mătuşa Polly i-l scoase repejor şi îl trimise la scoala. Pe drum, dintele se dovedi a fi de mare folos, căci căpătă pentru el o chichiriţă, de la Huckleberry Finn.

AVENTURILE LUI TOM SAWYER (2)

de MARK TWAIN

Capitolul III

Foarte mulţumită, mătuşa Polly îl lăsă să plece, la joacă credea ea, dar de fapt Tom Sawyer avea o treabă foarte importantă. În piaţa publică urma să se înfrunte două "armate" de băieți, iar Tom era generalul-comandant al  uneia dintre ele, iar Joe Harper, prietenul lui cel mai bun, o comanda pe cealaltă.

AVENTURILE LUI TOM SAWYER (1)

roman de MARK TWAIN.

Capitolul I

Tom Sawyer era un băiat tare năzdrăvan. Împreună cu fratele său mai mic, Sid, trăia în casa mătuşii Polly, sora mamei lor răposate. În casă mai erau şi verişoara Mary şi negrul Jim, care o ajuta pe mătuşă în gospodărie. Nici nu-l prinse bine mătuşa că trăsese chiulul de la şcoală şi fusese la scăldat, că o zbughi pe uşă şi porni pe stradă fluierând.