AVENTURILE LUI TOM SAWYER (9)

de MARK TWAIN

Capitolul XXII

Înainte de vacanță, învăţătorul deveni nemilos. Dorea să facă impresie extraordinară în ziua examenului final, aşa că împărţi bătăi cu nemiluita, fără a obosi, căci, deşi peruca îi ascundea o chelie totală şi lucioasă, el era în plină putere. Băieţii cei mici încercau mereu să se răzbune, dar după ce reuşeau, de fiecare dată învăţătorul era şi mai crunt. Atunci puseră la cale să-i tragă o păcăleală.


Un rol de seamă îl avea băiatul zugravului de firme, în casa căruia locuia învățătorul, cu chirie. Se ştia că "domnul" îşi făcea curaj cu băutură înainte de marile evenimente, iar băiatul urma să-şi facă treaba pe când învățătorul va moţăi ameţit. Apoi trebuia să-l trezească în ultima clipă, ca să plece în mare grabă spre şcoală.
În ziua examenului, "Domnul", binedispus, era pe o estradă, aşezat în scaunul său, în faţa tablei şcolare. În sală erau părinţii, autorităţile, elevii.
Începu demonstraţia pregătirii excelente a elevilor. Întâi, câțiva elevi mai mici recitară nişte versuri. Între ei fu și Tom Sawyer, care pe la mijloc se bâlbâi, apoi se opri de tot şi se retrase. Urmară alte recitări, demonstraţii de lectură, apoi de ortografie, iar recitări, dar în limba latină, şi în finalul demonstraţiei elevilor, câteva eleve mari citiră plicticoase compoziţii proprii.
Primarul înmână premiul serii unei eleve, apoi urmă demonstraţia supremă : învăţătorul se întoarse la tablă să deseneze harta Americii, pentru ca elevii să arate ce ştiu la geografie. Numai că, în timp ce el se căznea şi tot ştergea şi iar desena şi iar ştergea, prin gura podului, aflată chiar deasupra sa, cobora o pisică, legată cu o sfoară de picioarele dinapoi şi cu o cârpă în jurul capului, să nu miorlăie. Pisica se zbătea şi îşi încleşta ghearele din faţă în aer, dornică să  se prindă de ceva, în timp ce cobora încet-încet spre capul învăţătorului. Lumea râdea din ce în ce mai tare, iar ea era din ce în ce mai aproape. Ajungând, în sfârşit, destul de aproape, îşi înfipse ghearele în perucă şi fu trasă iute înapoi cu ea cu tot în pod. De sub ea apăru o chelie care strălucea ca soarele, căci băiatul zugravului de firme o poleise cu aur pe când dormea în scaun, ameţit de bautura. Răzbunarea băieţilor fusese măreaţă şi sosise şi vacanța mare !

Capitolul XXIII

La începutul vacanţei, Tom s-a înscris într-o organizaţie "Voluntarii cumpătării". A promis să nu mai fumeze, să nu mestece tutun şi să nu vorbească urât, dar abia atunci s-a simţit chinuit de dorinţa de a fuma şi a înjura. S-a chinuit un pic, apoi a părăsit organizaţia. Acum putea să fumeze şi să înjure, dar nu mai avea poftă.
În scurtă vreme, Tom îşi dădu seama că nu prea are ce face în vacanta. Veni şi plecă o trupă de cântăreţi, apoi trecu şi sărbătoarea de 4 iulie, fără prea mare distracţie, căci a plouat cu găleata. A venit apoi un circ şi timp de trei zile băieţii s-au jucat de-a circul, apoi s-au plictisit. Au mai fost câteva petreceri pe la băieţi şi fete şi gata. Becky era plecată din târg, petrecea vacanţa cu părinţii ei în altă parte.
Tom se îmbolnăvi de pojar. Boala tinu două săptămâni şi, când băiatul reveni în târg, avu surpriza să descopere că, în urma unei campanii de propagandă religioasă, toată lumea, inclusiv copiii, dobândise "harul credinţei ". În ziua următoare lui Tom îi reveni boala, care de data aceasta ţinu trei săptămâni. Când, în sfârşit, ieşi iar afară, lumea lui îşi revenise. Pe un drumeag se întâlni cu Joe Harper şi cu Huck Finn care mâncau cu mare poftă un pepene de furat !

* * *

Urmează Aventurile lui Tom Sawyer (10)

Citește povestiri de lecturi pentru orice vârstă !